Liliana Mirela Isofache, profesor consilier şcolar la C.I.A.P. - Seminarul Teologic Ortodox „Ioan Casian” Tulcea, Şcoala Valea Nucarilor , Şcoala nr.14 Tulcea
Liliana Şmira, profesor consilier şcolar la C.S.A.P. - Grupul Şcolar „Anghel Saligny” Tulcea
|
Contextul socio-economic, criza actuală, criza civilizaţiei industriale în ansamblu aduce cu sine inflaţie, şomaj, obligă individul la flexibilitate, la adaptare permanentă la cerinţele pieţei muncii. Dacă înainte de 1990 se putea discuta despre o anumită stabilitate a carierei, de un parcurs firesc, uneori chiar foarte previzibil al dezvoltării profesionale, în prezent, în unele situaţii, individul este nevoit să îşi reconsidere propriile opţiuni, să le acordeze permanent la cererea pieţei forţei de muncă. Apariţia unor profesii noi, reconfigurarea altora produc schimbări rapide şi în rândul opţiunilor profesionale. În acest sens, intervenţia educaţională şi cea vocaţională trebuie să producă în rândul adolescenţilor creşterea adaptabilităţii la schimbare, orientarea concretă spre acţiuni, decizii realiste. Fiecare persoană îşi poate construi propria carieră cât mai corect şi realist bazându-se pe autocunoaştere, cunoaşterea lumii profesiilor şi nu în ultimul rând pe dobândirea unor abilităţi de a lua decizii adecvate şi rapide în funcţie de posibilităţile personale şi cerinţele pieţei muncii.
Dezvoltarea carierei trebuie văzută ca un proces continuu de învăţare, autodescoperire, decizie şi planificare structurat evolutiv în mai multe etape. Pornind de la colectarea unor informaţii despre propria persoană (interese, valori, abilităţi, aptitudini, roluri, nevoi de dezvoltare, medii de lucru preferate etc), despre posibilităţile de muncă, de la identificarea şi evaluarea oportunităţilor, prin fixarea unor scopuri, obiective şi planuri de acţiune se realizează planificarea carierei.
În afară de elementele traseului educaţional ar trebui evidenţiate şi cele de creativitate, inovaţie atitudine proactivă faţă de muncă şi viaţă. Poehnell şi Amundson, la începutul anilor ’90, introduc conceptul de careercraft prin care subliniază necesitatea existenţei permanente a nevoii de a ne reinventa pe noi înşine, de a ne redefini destinul profesional (cariera).
Teoria asupra carierei dezvoltată de D. Super are la bază principiile psihologiei dezvoltării. Conform modelului lui Donald Super, al dezvoltării conceptului despre sine în comportamentul vocaţional, o persoană alege sau respinge o ocupaţie după cum consideră aceasta că i s-ar potrivi sau nu ei înseşi. Donald Super acordă o atenţie deosebită factorilor ereditari şi de mediu în procesul luării deciziilor vocaţionale. Teoria sa are la bază aserţiuni care se referă la:
Ø oamenii sunt diferiţi datorită intereselor, abilităţilor şi personalităţii fiecăruia;
Ø fiecare este apt pentru un număr de ocupaţii;
Ø fiecare ocupaţie are o matrice caracteristică a abilităţilor, intereselor şi trăsăturilor de personalitate;
Ø concepţia despre sine se modifică în timp devenind stabilă la sfârşitul adolescenţei şi îi permite individului să se adapteze continuu;
Ø procesul concepţiei despre sine poate fi asemănător stadiilor din viaţă caracterizat prin creştere, explorare, stabilizare, menţinere şi declin;
Ø procesul dezvoltării vocaţionale este un produs al mai multor factori: înnăscuţi şi dobândiţi;
Ø satisfacţia în muncă şi viaţă presupune utilizarea particularităţilor de personalitate, valorile fiecărui individ şi implică stabilirea unui drum al vieţii.
Acelaşi autor precizează că un individ parcurge cinci stadii ale dezvoltării carierei:
Ø stadiul de creştere (de la naştere la 14 ani) este marcat de conturarea imaginii de sine, creşterea numărului interacţiunilor sociale, constituirea şi direcţionarea intereselor, dezvoltarea, exersarea abilităţilor şi aptitudinilor;
Ø stadiul exploratoriu (15-24 ani) este caracterizat de autocunoaştere şi experimentarea rolurilor diferite specifice subetapelor: tentativă (15-17 ani), tranziţie (18-20 ani) şi ceaa încercării, probării şi acceptării pentru o ocupaţie permanentă (20-24 ani);
Ø Stadiul stabilizării (25-44 ani) conform căruia individul are un randament maxim, are loc menţinerea slujbei dorite sau schimbarea acesteia în situaţia în care nu corespunde aşteptărilor;
Ø Stadiul de menţinere (45-64 ani) în care persoana angajată îşi menţine stabilă şi sigură poziţia în lumea muncii;
Ø Stadiul de declin (peste 65 ani) coincide cu asumarea altor roluri şi îndepărtarea de lumea profesiilor.
Maturitatea profesională este determinată de informaţiile şi experienţele de muncă pe care le au indivizii, conţinutul muncii respectiv a cerinţelor şi responsabilităţii, alegerea unei profesii în acord cu resursele personale.
Ca şi consilier al carierei trebuie avut în vedere ajutorul dat clientului de a se descoperi pe sine, specificul pieţei muncii, traseul educaţional şi profesional necesar pentru desfăşurarea unei activităţi benefice pentru sine şi comunitate.
Este imperios necesar ca în procesul alegerii carierei să se ţină cont de:
Ø tipurile de profesii şi ocupaţii existente la acel moment în societate;
Ø mutaţiile produse în lumea muncii şi tendinţele privind dinamica profesiilor în viitor;
Ø cerinţele exercitării unei profesii în condiţii de calitate şi eficienţă, corelaţiile dintre acestea;
Ø competenţele necesare pentru practicarea cu succes a unei profesii/ocupaţii.
Resursele interne ale individului (aptitudini, deprinderi, cunoştinţe, perseverenţă, motivaţie, interese) alături de cele externe (familia, prietenii, şcoala) pot contribui la reducerea neîncrederii în sine, a posibilului eşec în luarea deciziei privind cariera.
Aflaţi în stadiul explorării lumii profesiilor, elevii iau contact cu informaţii care îi ajută să-şi construiască o imagine clară despre propria carieră, să-şi imagineze viitorul rol profesional prin exemplificarea pe propria persoană a valorilor, atitudinilor, motivaţiilor care conduc la alegeri potrivite. Sunt frecvente orientări şi reorientări ale propriilor opţiuni datorate nivelului de realizare a obiectivelor din planul personal de carieră. (pe termen scurt, mediu şi lung). Familiarizarea cu profilurile ocupaţionale implică permanente căutări interne şi reaşezări pe baze realiste a propriilor dorinţe. Am constatat că, în unele situaţii în care individul conştientizează inadvertenţe între dorinţele personale şi abilităţile/aptitudinile dobândite, apare nevoia reorientării, redirecţionării acestuia către alte profesii. Cu cât elevul are în vedere mai multe variante ocupaţionale există o probabilitate mai mare ca între ele să îşi găsească opţiunea compatibilă. Practica a dovedit că planificarea, organizarea însoţită de motivaţia intrinsecă a individului pentru propriul viitor profesional constituie baza succesului în carieră. Cunoaşterea eventualelor obstacole atât în plan intern cât şi în plan extern poate conduce la evitarea sau chiar eliminarea eşecului în viitoarea profesie.
Referitor la valorile dobândite pe parcursul şcolarităţii, putem afirma că ele se constituie ca un punct de plecare în definirea celor profesionale. Cinstea, corectitudinea, altruismul, independenţa, creativitatea se dezvoltă ca şi repere sociale regăsite în activitatea profesională de mai târziu. Ele reprezintă un etalon, o componentă importantă în dezvoltarea personalităţii adultului.
În proiectarea viitoarei cariere, tabloul valorilor personale completează alături de aptitudini, cunoştinţe, capacităţi individuale imaginea profesiei posibil alese. Luarea în considerare a acestora poate reprezenta cel mai important factor determinant în satisfacţia profesională. Astfel, valorile intrinseci, legate de sarcinile pe care o anumită ocupaţie le presupune, precum şi cele extrinseci, legate de beneficiile locului de muncă permit suficiente alegeri profesionale. În afara intereselor, aptitudinilor este important să cunoaştem care sunt motivele pentru care un adolescent optează pentru o anumită profesie.
Adolescenţii aflaţi în perioada căutărilor, tatonează, explorează, se informează, caută modele, repere sociale, aleg, decid pregătindu-se astfel pentru propriul viitor. Momentul deciziei se pliază atât pe autocunoaştere cît şi pe cunoaşterea valorilor profesionale
După cum arăta Septimiu Chelcea (1994) ,,valorile nu sunt direct observabile”, conţin elemente cognitive, afective care pot anticipa modul de acţiune al indivizilor, grupurilor și comunităţilor. Pornind de la premiza că valorile profesionale constituie un mobil al motivaţiei personale în alegerea carierei, am efectuat un studiu cu privire la raportarea elevilor de clasa a X-a la acestea. Scopul a fost sondarea opiniei asupra valorilor profesionale a elevilor aflaţi în stadiul exploratoriu, etapa tentativei (D.Super) în dezvoltarea carierei. La baza studiului s-a aflat un chestionar structurat pe 15 itemi, corespunzători unui număr identic de valori profesionale (altruism, estetice, stimulare intelectuală, reuşită profesională, independenţă, prestigiu, conducere, avantaje economice, siguranţă profesională, ambianţă fizică, relaţii cu superiorii, stil de viaţă, varietate, creativitate), prin care s-a măsurat importanţa acordată în alegerea viitoarei profesii. Fiecărui item
i-a corespuns o scală cu 5 grade de măsurare (5-foarte important, 4-important, 3-importanţă medie 2-puţin important, 3- neimportant). Chestionarul a fost aplicat unui număr de 66 subiecţi.
În analiza datelor am pornit de la ierahizarea celor mai importante valori (5- foarte important), la care se raportează cei mai mulţi repondenţi.
Rezultatele au fost următoarele:
Ø pe prima poziţie, 80,30 % dintre cei chestionaţi au aşezat siguranţa, văzută ca valoare asociată unor profesii care prezintă certitudinea menţinerii lor, asigurarea aceluiaşi tip de muncă dar şi garantarea veniturilor materiale. Opţiunea către astfel de profesii este perfect justificată prin dorinţa individului de stabilitate, foarte puternic resimţită la orice vărstă, dar şi de tinerii aflaţi la începutul activităţii profesionale în perioada actuală. Fără un loc de muncă nu pot fi asigurate veniturile necesare căpătării independenţei financiare care constituie confirmarea socială ca şi adulţi.
Ø pe a doua poziţie (74,24%) s-a situat: ,,să aveţi un şef corect” ca şi valoare care priveşte relaţia cu superiorii. Pornind de la profesia părinţilor, adolescenţii îşi formează o opinie, o proiecţie asupra viitoarei ocupaţii. Deseori experienţele pozitive sau negative ale acestora influenţează sau nu raportarea la această valoare profesională. Poziţionarea pe loc secund a acestei valori poate fi explicată prin accentul pus pe corectitudinea superiorului în activitatea de muncă. Dreptatea ca şi valoare interumană este apreciată în mod deosebit de adolescenţi. În situaţia dată, corectitudinea, dreptatea sunt considerate foarte importante în viitorul parcurs profesional. Aprecierea exactă a muncii prestate, a efortului depus, precum şi recunoaşterea valorii acesteia de către ceilalţi, reprezintă repere de bază ale motivaţiei intrinseci.
Ø pe a treia poziţie, 71,21% dintre subiecţi au aşezat ,,relaţiile cu colegii de muncă”. Relaţiile interpersonale la această vărstă sunt importante şi văzute ca o caracteristică a nevoi de socializare şi valorizare personală. Imaginea despre sine ca şi imaginea celorlalţi despre propria persoană ajută la crearea stimei de sine. Aceasta contribuie la realizarea viitorului statut profesional şi social dorit.
Ø a patra valoare aleasă ca foarte importantă (62,12%) se referă la ,,trai decent prin câştig material” (avantaje materiale). Prin aceasta repondenţii exprimă tendinţa de orientare în alegerea profesiilor spre acelea care oferă câştiguri financiare mari. Opţiunea este justificată de satisfacerea nevoilor fireşti.
Dacă aceeaşi adolescenţi aşezau pe prima poziţie în trecut (observaţii colectate anterior aplicării chestionarului, în consilierile de grup) ca şi valoare câştigurile materiale şi financiare pe care trebuie să le ofere un loc de muncă acceptabil, în prezent opţiunea a suferit modificări. Ocuparea unui loc de muncă, dar mai ales stabilitatea lui pe piaţa muncii conferă siguranţa veniturilor materiale. Sunt deseori situaţii în care adolescenţii au fost martori în familiile de provenienţă a unor evenimente de pierdere, schimbare a locului de muncă, recalificării şi reorientării profesionale a părinţilor. Acest aspect s-a reflectat şi în opţiunile exprimate în cadrul chestionarului.
Deja pe poziţia a cincea valorile încep să interfereze. Este la fel de importantă ,,ambianţa locului de muncă” (condiţii bune de muncă, curăţenie, lipsa zgomotului etc) dar şi ,,stilul de viaţă” pe care îl conferă profesia aleasă. Această valoare asociată tipului de muncă oferă posibilitatea desfăşurării unei vieţi conforme cu imaginea făurită anterior.
Ca şi valori ,,importante”, ,,de importanţă medie” elevii au ierahizat: ,,reuşita profesională”, ,,independenţa”, ,,conducerea” şi ,,prestigiul”. Trebuie precizat că în ierarhia personală valorile anterior menţionate se regăsesc în procente deloc de neglijat. Poziţionarea poate fi explicată prin nerelevanţa acestora la momentul chestionării.
Pe ultimele locuri se situează valori precum ,,creativitatea”, ,,stimularea intelectuală”, ,,diversitatea”, ,,simţul estetic”. Aceste opţiuni sunt cele evidente momentului actual al imaginii formate asupra viitoarei profesii. Este posibil ca prin acumulare de noi informaţii, experienţe asupra lumii profesiilor, situaţiei socio-economice aflată în permanentă schimbare, să apară modificări, mutaţii asupra intereselor, motivaţiile, idealurilor, aspiraţiilor dar şi asupra ierarhiei valorilor profesionale. Cert este că adolescentul trebuie pregătit să facă fadă schimbărilor, să fie interesat de propriul traseu socio-profesional, să-şi dezvolte un comportament vocaţional care să-i permită adaptabilitate, flexibilitate, coerenţă în deciziile personale.
În procesul de orientare a adolescentului spre viitor se cristalizează găsirea unui ideal profesional care să aibă câteva caracteristici distinctive: refuzarea şabloanelor, asumarea conştientă a responsabilităţii, şi în acelaşi timp diversificarea şi consolidarea structurile de caracter. Blocajele sau dificultăţile pe care un adolescent le poate întâmpina în viaţa şcolară şi mai târziu în cea profesională depind în mare măsură de imaginea pe care o are o persoană despre sine. Existenţa sentimentelor pozitive şi valorificarea imaginii de sine sunt factori importanţi în motivarea viitoarei activităţi profesionale.
Bibliografie:
Băban, A. coordonator, ,,Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere”, Cluj Napoca, 2003;
Septimiu, C. ,,Personalitate și societate în tranziţie” Bucuresti, Editura Știinţifică și Tehnică,1994;
Dumitru, I. Al. ,,Consiliere psihopedagogică”, Iași, Editura Polirom,2008,
Septimiu, C. ,, Psihosociologie” ,Iași, Editura Polirom,2008
Zlate, M. (coordonator) ,. Psihologia” la răspântia mileniilor, Iași: Editura Polirom, 2001.
Zlate, M. (), ,,Tratat de psihologie organizațional- managerială”, Iași, Editura Polirom, 2004.
|
