Inadaptarea şcolară – intervenţie cognitiv comportamentală

Profesor consilier şcolar Jenica Batiste

Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică al Şcolii Gimnaziale Nr. 12, Tulcea

P. Popescu - Neveanu defineşte termenul de adaptare ca:,,ansamblul de procese şi activităţi prin care se trece de la un echilibru mai puţin stabil, între organism şi mediu, la un echilibru mai stabil,,.

Adaptarea socială semnifică potrivirea unei persoane cu mediul; acordul dintre conduita personală şi modelele de conduită caracteristice ambianţei, echilibrul dintre asimilarea şi acomodarea socială (Jean Piaget). Aceasta presupune existenţa unor capacităţi ale subiectului pentru a răspunde solicitărilor anturajului în raport cu propriile cerinţe.

Procesul de adaptare la activitatea de învăţare necesită o menţinere a echilibrului psihologic, o continuă perfecţionare care antrenează un cumul de factori interni biologici şi psihologici şi de factori externi pedagogici, socio-culturali şi familiali.

 Gradul de adaptare la activitatea şcolară arată capacitatea şi trebuinţele elevului de a cunoaşte, de a asimila, de a interioriza cerinţele externe, influenţele instructiv-educative programate, alături de dorinţa şi capacitatea lui de a se modela, de a se acomoda, de a se exterioriza în sensul acestora.

Inadaptarea şcolară este definită ca ansamblul manifestărilor psiho-comportamentale caracterizat prin lipsa temporară sau dificultatea de integrare sau acomodare a individului la mediul social educaţional.  Inadaptarea este determinată de factorii - afectivi, caracteriali, morali, familiali, sociali, pedagogici - care condiţionează eficienţa inteligenţei şi pot perturba echilibrul dinamic elev-şcoală.

Studiu de caz

Am ales să prezint cazul elevului P.P.  pe care părinţii decid să-l transfere la o altă şcoală, fără să-l pregătească pentru această trecere care necesită prin însăşi natura ei, o readaptare a elevului, la noi cerinţe educative. Elevul  trece printr-o perioadă de acomodare cu noua şcoală şi cu învăţătoarea, caracterizată printr-o inadaptare la procesul de instruire şi  integrarea în colectivul clasei.

Definirea problemei:

Tulburare de adaptare în condiţiile transferului la o altă şcoală caracterizată de experienţierea  la nivel subiectiv a unei stări de distres emoţional, care afectează funcţionarea şi eficienţa în activitatea şcolară.

Descrierea problemei:

Elevul, P. P., din clasa a- III-a, a venit prin transfer la începutul anului şcolar şi după o lună de şcoală, la aflarea calificativului Insuficient de la testul de matematică, a început să plângă. Colegii din apropiere au râs şi atunci a început să se lovească cu capul de pupitru şi să ţipe. Doamna învăţătoare s-a blocat,  nu se mai întâmplase ca un copil să-şi manifeste  nemulţumirea în acest mod.  Nu a reuşit să-l oprească, colegii s-au îndepărtat  speriaţi şi l-au privit ciudat, ca pe un copil cu probleme.

   A doua zi a refuzat să mai meargă la şcoală. Mama, în urma discuţiei cu doamna învăţătoare, a luat hotărârea de a-şi aduce copilul la Cabinetul de Asistenţă  Psihopedagogică al şcolii.

Copilul se retrage pe un  fotoliu şi mama motivează că l-a transferat întrucât , ,,acolo, nu se făcea carte,…el fiind  cel mai bun dintr-o clasă cu elevi slabi,,. Recunoaşte  că  a intervenit ca să-l înscrie în această clasă al cărei nivel este foarte ridicat. Este nemulţumită că P.P ,,are nişte goluri,, iar doamna învăţătoare nu-i acordă sprijin suplimentar. Precizează că momentan ,,este în şomaj,, şi se ocupă de educaţia copiilor, în special de cel mic,,. Se mândreşte cu ,,fratele mai mare, elev la cel mai bun liceu. Îl laudă că are rezultate foarte bune, însă ,,la vârsta şcolarităţii mici, a avut şi el nevoie de psiholog,,.

 În  timpul expunerii mamei, copilul a stat retras în fotoliu, cu privirea în jos, având ca preocupare rosul unghiilor sau netezirea bluzei. Privea trist, tensionat şi îngrijorat, cu mâinile transpirate. Simţea presiunea mamei.

  În prima sedinţă de consiliere am avut o discuţie, referitoare la comportamentul autoagresiv pe care l-a avut în clasă. Nu a ştiut să spună de ce s-a comportat astfel, dar  mi-a împărtăşit cu revoltă în glas că nu înţelege, de ce are un QI atât de scăzut, faţă de ceilalţi copii.

La întrebarea ,,Ce te face să crezi acest lucru?,, , povesteşte că în urma obţinerii unor calificative  Suficient şi Bine a fost etichetat de fratele mai mare ca o persoană cu un QI scăzut. Acest lucru i-a afectat stima de sine, încrederea în sine şi i-a generat unele frustrări.

Elevul preferă lucrul pe calculator, dar  mama i-a interzis ca pedeapsă pentru rezultatele şcolare. Pretenţiile  mamei se datorează şi reproşurilor soţului pentru că aceasta stă acasă şi ar trebui să se ocupe mai mult de copii.

            Identificarea factorilor de formare a problemei:

-    transferul de la o altă şcoală;

-    lacune în cunoştinţe;

-    nivelul crescut de aspiraţii  al părinţilor;

-    relaţiile cu noii colegii şi doamna învăţătoare.

           Identificarea factorilor de menţinere a problemei:

·   factorii psihologici

-    conduita anxioasă şi de retragere;

-    sentimentul de culpabilitate;

-    trăirea sentimentului de inferioritate şi frustrare;

-    motivaţie extrinsecă pentru învăţare;

-    ritmul de activitate scăzut la teste, teme;

-    neîncredere în forţele proprii.

·   factorii familiali

-    atitudinea părinţilor faţă de rezultatele la învăţătură;

-    comparaţia rezultatelor celor doi fraţi;

-    etichetarea făcută de fratele mai mare.

·   factorii sociali

-    competiţia din grupul clasei;

-    slaba comunicare şi relaţionare;

-    lipsa prietenilor;

-    agresivitate din partea unui coleg în timpul pauzelor.

Planul de intervenţie

Obiectivul general:

 Diminuarea distresului emoţional, formarea autoaprecierii adecvate şi a capacităţii de autocontrol.

Exerciţiul Scala de îngrijorare ne indică o stare accentuată de îngrijorare, faţă de rezultatele şcolare, de  nivel 9.

Exerciţiul Plăcinta emoţională are ca obiectiv  identificarea emoţiilor, sentimentelor: tristeţe pentru că nu vrea să o dezamăgească pe mama, frică că nu o să poată lua Foarte bine la testele de  matematică, teamă că nu o să-şi facă prieteni şi furie pentru că nu e la fel de bun ca ceilalţi.

Din convorbirile purtate cu elevul P. P.  am încercat să identific emoţiile disfuncţionale, contextul fizic şi social în care apar, precum şi credinţele iraţionale care determină şi susţin aceste emoţii.

 Elevul a experienţiat următoarele:

·   ,,Sunt foarte furios (furie) pentru că toţi colegii râd (credinţă iraţională), când mă scoate doamna la tablă şi nu ştiu.,, (contextul social).

·   ,,Sunt supărat (tristeţe) pe doamna învăţătoare pentru că  nu o să iau niciodată calificativul  ,,foarte bine,,. (credinţă iraţională) şi mama nu mă lasă la calculator.,, (contextul fizic)

·   ,,Sunt foarte trist (depresie) pentru că nu am nici un prieten. (credinţă iraţională) Nu suport să nu am prieteni, cu cine mă voi juca (contextul social), nimeni nu se va juca cu mine.,, (credinţă iraţională).

·    ,,E groaznic că nu am un prieten care să mă apere (credinţă iraţională), în pauză cred că mă va bate  (contextul fizic) şi aş vrea să-l lovesc şi eu.,,(agresivitate)

·   ,,Sunt nervos (furie) pentru că niciodată colegii nu-mi împrumută lucruri (radieră, linie, creion) (credinţă iraţională) şi eu trebuie să le dau.,,(credinţă iraţională)

·   ,,Mi-e frică (frică, teamă) că nu am citit  toate lecturile şi mama iar o să ţipe. (contextul)

·    Este îngrozitor (credinţă iraţională) când începe să mă certe (contextul fizic), mă ascund în baie (comportament) şi plâng.,,(comportament).

Transformarea gândurilor iraţionale în gânduri raţionale

Credinţă iraţională: ,,Toţi colegii râd când mă scoate doamna la tablă. Mă simt groaznic să nu ştiu.,,

Credinţe raţionale:

·   ,,Ei, şi ce dacă râd colegii, doamna învăţătoare o să mă ajute şi voi reuşi să rezolv.,,

·   ,,Unii colegi râd de obicei în timpul orei, nu râd de mine.,,

Credinţă iraţională: ,,Nu o să iau niciodată calificativul  Foarte bine.,,

Credinţe raţionale:

·   ,,Am multe calificative de Bine iar până la cel de Foarte bine nu mai este decât un pas, am să mă străduiesc să-l obţin.,,

·   ,,Sunt sigur că voi lua şi eu calificativul ,,Foarte bine,, pentru că doamna învăţătoare este corectă şi eu vreau să-l obţin.,,

Credinţă iraţională: ,,E groaznic, nimeni nu se va juca cu mine.,,

 Credinţe raţionale:

·    ,,Ştiu un joc nou şi am să le propun să ne jucăm împreună.,,

·   ,,Mă voi juca cu fetele, lor le plac jocurile fără bătaie.,,

Credinţă iraţională: ,, ,,E groaznic că nu am un prieten care să mă apere, în pauză cred că mă va bate,,

Credinţe raţionale:

·   ,,Am să-i spun doamnei învăţătoare dacă o să mă bată şi va fi pedepsit.,,

·   ,,Pot să fug, eu alerg mai repede decât el.,,

Credinţă iraţională: ,,…niciodată colegii nu-mi împrumută lucruri şi nu support asta,,

Credinţe raţionale:

·   ,,Am toate rechizitele şi nu mai am nevoie să le cer.,,

·   ,,Dacă eu le-am împrumutat lucruri, nu trebuie neapărat să-mi dea şi ei. Pot fi certaţi de mamele lor.,,

Credinţă iraţională: ,,…eu trebuie să le dau întotdeaauna,,

Credinţe raţionale:

·   ,, Pot să le spun că nu vreau să le dau.,,

·   ,,Eu am să le dau, doar celor care m-au ajutat şi ei.,,

Credinţă iraţională:

·   ,,Mă simt îngrozitor când mama ţipă la mine.,,

Credinţe raţionale:

·   ,,Pot suporta să ţipe la mine, aşa face şi cu fratele meu când greşeşte.,,

·   ,,Ştiu că mama se supără pentru că nu am terminat lecturile, dacă mă ceartă înseamnă că-i pasă de mine, că mă iubeşte.,,

În cadrul şedinţelor de consiliere elevul P.P. a identificat credinţele raţionale, s-a acceptat pe sine, căpătând mai multă încredere şi nu s-a mai comparat cu ceilalţi.

Planul de intervenţie a avut ca obiective şi dezvoltarea abilităţilor care să micşoreze probabilitatea conduitei inadaptative, printr-o organizarea riguroasă a timpului pentru lectură, şi exersarea tablei înmulţirii. Şi-a îndeplinit ţinta, a reuşit să obţină calificativul ,,Foarte bine,, şi s-a declarat fericit.

Atitudinea pozitivă şi de încurajare a doamnei învăţătoare faţă de micile rezultate de la matematică au contribuit la întărirea sentimentului de încredere în propriile puteri şi la înlocuirea emoţiilor disfuncţionale.

A crescut toleranţa la frustrare şi nu a mai devenit furios când colegii au refuzat să-i împrumute rechizitele. Chiar dacă l-au acceptat doar fetele, a devenit mai încrezător în a-şi face prieteni.

  În legătură cu agresorul din  pauze, a fost sfătuit să afle de ce are acest comportament. Poate vrea să primească atenţie din partea lui, pentru că e şi el ocolit de ceilalţi colegi. În această situaţie ar putea să-i devină prieten.

A dovedit înţelegere şi faţă de manifestările mamei, pentru că ,,aşa se comportă şi cu fratele său când este supărată.,,

Pentru relaxare a exersat respiraţia adâncă, plimbarea cu bicicleta şi vizualizarea unui nor

,, Îmaginează-ţi că te afli pe un nor alb, pufos, care îţi dă impresia celui mai moale pat din lume. În timp ce pluteşti pe cerul albastru, grijile tale dispar cu adierea vântului, una câte una. Priveşte-le cum dispar în imensitatea cerului albastru.,, (Petrovai Domnica, ,,Speriat şi îngrijorat... Ce mă fac?,, p.19)

S-au înregistrat progrese, elevul devenind mult mai relaxat şi prietenos în interacţiunile cu colectivul clasei şi mai activ în ore.

Dacă în faza incipientă inadaptarea şcolară se manifestă prin insatisfacţii ce produc temeri şi descurajare, repetarea lor în timp poate duce la distress emoţional, anxietate şi frustrarea elevului. Această stare determină gesturi de revoltă şi permanentizează situaţiile conflictuale cu colegii. Ca urmare a participării la şedinţele de consiliere, prin colaborarea cu familia şi doamna învăţătoare s-a ameliorat relaţionarea, integrarea, adaptarea şcolară şi socială a elevului.

BIBLIOGRAFIE:

David, Daniel., & Opre, Adrian. (2013). Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală (traducere; prima traducere în 2003). Editura PsyTech: Cluj-Napoca (autori: Windy Dryden şi Raymond DiGiuseppe, 1990).

JeanPiaget (1965), „Psihologia inteligenţei”, Editura Stiintifică, Bucureşti.

Opre Adrian, Caiet de exerciţii practice, Modulul Intervenţii cognitiv comportamentale în şcoală- Studii masterale, Editura Universităţii Bucureşti.

Popescu Neveanu, Paul, (1977), Curs de psihologie general, Editura Universităţii, Bucureşti.

Petrovai Domnica (coord.), Stănculescu Diana,  Speriat şi îngrijorat... Ce mă fac? Mesaje de psihoeducaţie pentru copiii cu tulburări de anxietate, Proiect ,,Salvaţi copiii,, p.19.