Profesor consilier școlar Victoria Novic
Cabinetul de Asistenţă
Psihopedagogică al Colegiului
,,Brad Segal” Tulcea
Pe plan psihologic, adolescența , este varsta afirmarii
intereselor sociale ,a stabilirii de noi relații între el si ceilalți ,a dorinței de libertate, autonomie, caracterizată
printr-o puternica sensibilitate ideo-afectivă. Este vârsta marilor idealuri, dar
şi a trairilor intense, dureroase, si
uneori cu urmări dezadaptative.
În adolescența, apare dorința de afirmare,
identificarea eu-lui cu modele de com-portament independent, ce preced
definirea stabilă a propriei personalități. Comportamentul dezadaptativ
reprezintă răspunsul indezirabil al elevului la o varietate de contexte edu-caționale.
El poate fi determinat fie de un mediu insuficient structurat, de un context su-prasolicitant
ori nestimulativ. Literatura de specialitate identifică două mari criterii,
conform cărora se poate decide dacă un comportament este dezadaptativ : comportamentul
persoanei este contrar normelor sociale și
comportamentul persoanei cauzează un stres semnificativ celor care
interacționează cu persoana respectivă.
Un comportament este dezadaptativ, dacă prezintă
una sau mai multe din următoarele: dacă
are efect negativ asupra performanțelor școlare ale elevului sau clasei ; dacă
duce la izolare ; dacă nu este adecvat vârstei și nivelului de dezvoltare; dacă
are un impact negativ asupra independenței elevului ; dacă reduce oportunitățile
elevului de dezvoltare personală ; dacă impiedică procesul de asimilare a
informațiilor ; dacă impiedică adaptarea
socială; dacă blochează dezvoltarea unor abilități noi sau exersarea celor deja
insușite ; dacă reprezintă un pericol atât pentru cel in cauză, cât și pentru
cei din jur.
Aceste
tipuri de comportamente dezadaptative pot fi declanșate de : schimbarea
activității favorite ; schimbarea mediului și a rutinei zilnice ; lipsa
ințelegerii nevoilor sau dorințelor de către persoanele din jur; atragerea
atenției adultului prin aceste comportamente; obtinerea atenției si dragostei ,
ca urmare a manifestărilor histrionice sau a comportamentului de negare sau de
opoziție. Explicația unui
comportament sau a unei clase de comportamente nu se află in eticheta lor
generală, ci in factorii interni si/sau externi care le produc..
O situație
economico-socială precară a familiei, poate condiționa apariția unor conflicte
şi tensiuni intrafamiliale , sau a unor conditii de trai necorespunzătoare. Deseori
, in astfel de familii, intalnim carențe de ordin educativ ceea ce joacă un rol deosebit în determinarea
unor forme comportamentale aberante. În ceea ce privește intervenția asupra
factorilor economico-sociali, aici vorbim de măsuri care se impun la nivel
societal ( prin politici economice si socio-culturale, politici de prevenție
prin educație, promovate de la nivelul ministerului ) .
Adolescenții
care provin din familii dizarmonice prezintă risc să dezvolte comportamente
dezadaptative . Frustrarea de dragoste prin carenţa afectivă, duce la un gol
afectiv cu insatisfacții, sentimente de devalorizare, frustrări si opoziție. De
cele mai multe ori, în declanșarea comportamentelor dezadaptative putem vorbi de
cauze multiple aflate în interacțiune Multitudinea
factorilor de risc, bioconstituționali, psihologici , socio-genetici și disfuncția
sociala a binomului parental, permit ”invadarea’’ personalității tânărului de
către influențele externe negative. Modelele si condițiile de viață ale adulților, influențează procesul
dezvoltării copilului. Acesta, aflat sub influențe si tratamente nepotrivite poate
dezvolta o personalitate distorsionată și devine un adolescent cu riscuri reale
in trăirea si exteriorizarea manifestărilor dezadaptative.
O
atmosfera familială prea tristă, apăsătoare, sau prea agitată, se repercutează în sens negativ asupra
psihicului adolescentului și iși pun
amprenta asupra modului lui de a
gândi, simți si de a se comporta . Nemulțumirea de sine va duce la indiferența
față de lume si inadaptare. Mediul familial prea restrictiv sau prea permisiv,
autoritatea excesivă sau dezinteresul total al adulților, lipsa unei comunicări
autentice, inconsecvența familiei in edu-cația, în distribuirea de sarcini și
sprijinirea reală a elevului , sunt probleme
asupra cărora, este recomandat să se atragă atenția tutorilor. O familie
informată corect despre aspectele și specificul vieții unui adolescent are mai
mari șanse sa devină factor activ în
prevenirea comportamentelor
dezadaptative
O primă măsură
în prevenirea comportamentelor dezadaptative este comunicarea reală
și consecvența între cei doi factori
esențiali ai educației : familia si
școala. Părintii vor fi informați cu privire la particularitățile diferitelor
grupe de vârste și strategiile educaționale si de comunicare , de relaționare
cu copiii lor , în vederea evitării acelor situații în care ajung să spună că
nu mai stiu ce să facă cu copilul lor.
Pe de alta parte influenţele nefaste ale unor
grupuri pot fi factori de risc în apariția dezadaptabilității. Adolescentul nu
știe întotdeauna să se apere de influențele strazii, și riscă să facă alegeri
nefericite, mai ales că grupul oferă cadrul de afirmare, de exprimare, de securitate
și siguranță.. Dacă grupul este unul
nociv , adică elevul incepe să fumeze,
să bea, să practice jocuri de noroc, grupul respectiv devine cadrul care permite
realizarea unor dorințe care ii sunt interzise de către parinți. Acel grup
poate deveni factorul de risc pentru elev.
O altă măsură pentru
prevenirea apariției comportamentelor nedorite este cooperarea cu copilul,
comunicarea, petrecerea timpului împreună și stabilirea unui stil de viata sănătos
, bazat pe respect reciproc si încredere.
Părinții trebuie să cunoască prietenii , grupul de prieteni cu care tânărul iși
petrece vremea , ce preocupări și interese au acei prieteni . Aceasta însă se referă la o masură ce este în sarcina
parinților. Școala, prin mijloacele
educative, de informare si formare , prin activități de consiliere pe teme
adecvate, are sarcina să informeze elevul cu privire la riscurile legate de apartenența
la anumite grupuri , ori prieteniile nefavorabile dezvoltării lor.
În anumite cazuri putem vorbi
chiar de limitarea oportunităților sociale şi educaționale. Uneori se
înregistrează cazuri de exmatriculare, cu prea multa ușurință , a unor elevi cu
pro-bleme de comportament (diferite incălcări de regulament, absenteism , etc ,
) înainte de a se interveni suficient în
înțelegerea dramei familiale și a factorilor care au dus la problemă .
Cel dezadaptat, exclus din singurul grup social organizat , sistematizat
al sistemului calificat pentru a face educație , pierde astfel și dreptul la
consiliere gratuită. Aceasta se intamplă datorită lipsei unei comunicări active
si responsabile a familiei cu școala. In ultimul timp, se petrec tot mai multe
evenimente ce pot duce la creșterea ratei comportamentelor deza-daptative , si
anume:
q
excluderea
unui număr mare de elevi din școli datorită comportamentului perturbator;
q creșterea violenței și a criminalității
juvenile;
q
tulburările
psihosociale din rândul copiilor si adolescenților;
q
creșterea
numărului de cazuri de tentative de suicid în rândul copiilor si adoles-cenților;
q
creșterea
cazurilor de auto-vătămare în rândul
copiilor şi adolescenților;
q
creșterea
numărului de copii și adolescenți care consumă diverse substanțe;
q creșterea ratei divorțurilor;
q abuzurile sau neglijarea copiilor
Prevenirea
comportamentelor dezadaptative, poate fi realizată și prin : - - adaptarea demersului
educativ la nevoile reale de cunoaștere ale tinerilor prin conținuturi atractive, metode interactive,
activ-participative, atragerea elevilor în activități extracurriculare , opționale
, cultural educative.
Consilierea psihopedagogică are de asemenea, rolul
de a contribui în mare măsură la prevenirea unor comportamente nedorite, derulând
programe în acest sens. Consilierul școlar are misiunea să desfășoare activități
cu grupurile-clase sau individual pe diferite teme privind : stilul de viata
sănătos, autocunoaștere și dezvoltare personală, comunicare si interrelaționare,
informarea elevilor cu privire la riscurile consumului de substanțe și alcool,
activități cu teme legate de viața de familie si sistemele de valori. Colaborarea
reală dintre consilier si cadrele didactice/profesori diriginti și familie,
este o condiție esențială pentru
cunoașterea elevilor care prezintă risc
.
Depresia
, anxietatea,
tulburările de comportament alimentar, căutarea senzațiilor tari , abuzurile de
tutun , alcool, droguri, sau dependența de internet /jocuri, .relațiile sociale
limitate (izolarea), absenteismul , dezinteresul pentru activitatea școlara , pot
fi expresii ale comportamentelor dezadaptative, urmare a convingerilor/credințelor
care se scriu in subconștientul copiilor,
de-a lungul experiențelor lor de viață. Convingerile disfuncționale, credințele
limitative, modelele si
condițiile nepotrivite de viață ale adulților, criza de modele valorice, constituie influențe negative. Personalitatea
copilului aflat sub aceste influențe și sub tratamente destructurate valoric,
poate înregistra distorsionări care apoi își amprenta pe componentele sale.
Foarte frecvent, adulții aplica copiilor si adolescenților, sancțiuni /pedepse,
pentru anumite comportamente, înainte de a cerceta si ințelege cauzele care
le-au generat. Unele pedepse sunt chiar prost alese atât ca manieră, ca formă
sau se recurge la ele într-un moment nepotrivit. Acest mod de abordare poate
agrava situația în loc să o amelioreze.
BIBLIOGRAFIE
1.Clerget, S., (2008): Criza
adolescenţei, EdituraTrei, Bucureşti.
2.Dragomirescu, V.T., (1976):
Psihosociologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
3.Eriko, A.L., Carcea,
M.(1998): Prevenirea dezadaptării şcolare. Contribuţii metodologice la profilaxia şi terapia adolescenţilor cu
probleme de adaptare, Editura Cerni, Iaşi.
4.Iluţ, P. (1997). Abordarea
calitativă a socioumanului, Editura Polirom, Iaşi.
5.Mitrofan, I.,
Mitrofan, N.,(1991): Familia de la
A ... la Z ,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
6..Neculau, A.(1974):
"Grupul social şi adolescentul", în: Adolescenţii şi adaptarea,
Iaşi, Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului,
7.Stănciulescu, E.,
(1997): Sociologia educaţiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iaşi.
