Cătălina Aurelia Ilie, profesor consilier şcolar la C.S.A.P. - Colegiul Economic „Delta Dunării” Tulcea
1. Orientarea carierei în perioada adolescenţei
Realitatea practică, marcată de schimbările profunde şi accelerate din domeniul vieţii sociale impun confruntarea cu situaţii noi, precum: globalizarea pieţei forţei de muncă, extinderea sistemului economiei de piaţă în majoritatea ţărilor lumii, creşterea surplusului de forţă de muncă, mai ales tânără, transformarea organizaţională a locurilor de muncă, creşterea importanţei aptitudinilor de lectură, calcul, comunicare, a alfabetizării informaţionale şi învăţării continue, punerea în aplicare a unor politici guvernamentale noi referitoare la dezvoltarea economică, şcolarizare, formare profesională. Aceste aspecte determină schimbări şi reorientări în conceperea şi desfăşurarea activităţilor de consiliere, justificând din ce în ce mai temeinic, trecerea de la conceptul de orientare şcolară şi profesională, la cel de consilierea carierei[1].
În perioada adolescenţei aspectele consilierii carierei capătă o semnificaţie aparte, deoarece adolescenţa, în opoziţie cu tumultoasa perioadă a pubertăţii, stă sub semnul pudorii, sensibilităţii, al autoreflecţiei şi al autoanalizei. Această perioadă presupune cu necesitate rezolvarea unor „probleme de dezvoltare”, care fac posibilă apariţia nu doar biologică, ci şi psihologică a viitorului adult: dobândirea independenţei de părinţi; adaptarea la propria maturizare sexuală; decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie; dezvoltarea unei filosofii de viaţă, a unor credinţe morale şi standarde morale; dobândirea unui sentiment al identităţii.
Identitatea, ca acea conştiinţă clară a individualităţii unei persoane, formată prin integrarea într-un construct unic a percepţiei de sine şi a percepţiei expectanţelor celorlalţi faţă de propria persoană, este în permanentă construcţie şi reconstrucţie. Adolescenţa forţează reflectarea asupra propriei identităţi (identificarea propriilor valori, interese şi abilităţi, evaluarea capacităţii de a lua decizii şi a face faţă diverselor situaţii) şi contribuie astfel la cristalizarea acesteia. Una din faţetele identităţii este chiar identitatea vocaţională, care debutează din copilărie cu o perioadă a fanteziei în planul aspiraţiilor vocaţionale (Ginzberg, 1972)[2] şi continuă în pubertate cu o perioadă a tatonărilor. În adolescenţă are loc cristalizarea identităţii vocaţionale şi se creează o viziune de ansamblu asupra factorilor care influenţează alegerea traseului educaţional şi profesional, ceea ce determină luarea unor decizii mult mai pragmatice.
Din acest punct de vedere, elevul de liceu se regăseşte preponderent în două faze:
- perioada tatonărilor, care acoperă ciclul gimnazial, dar şi ciclul inferior al liceului (11–17 ani);
- perioada realismului, care corespunde ciclului superior al liceului şi învăţământului superior sau/şi angajării (18–17 ani).
2. Etape ale orientării carierei în cadrul Colegiului Economic „Delta Dunării” Tulcea
Pentru elevii care se orientează spre licee din cadrul filierei tehnologice, se impun numeroase alegeri ale traseului şcolar sau/şi profesional, în diferite etape ale ciclului liceal. De exemplu, în cadrul Colegiului Economic „Delta Dunării” Tulcea, elevii, în funcţie de domeniul pregătirii de bază, parcurg, diferenţiat, următoarele etape, reflectate în etape ale consilierii carierei:
1. Toţi absolvenţii claselor a IX-a optează între continuarea studiilor în învăţământul liceal – clasa a X-a, sau în cadrul învăţământului profesional – clasa a X-a SAM;
2. Elevii claselor a IX-a din domeniul pregătirii de bază - Turism şi alimentaţie – optează pentru clasa a X-a între cele două calificări profesionale, desprinse din domeniul pregătirii de bază: tehnician în turism sau tehnician în gastronomie;
3. Elevii clasei a X-a au, de asemenea, de realizat o alegere pentru clasa a XI-a: continuă studiile în ciclul superior al liceului sau optează pentru efectuarea unui stagiu de pregătire practică (720h - 24 săptămâni), după finalizarea căruia pot susţine Examenul de Certificare a Competenţelor Profesionale nivelul 2 în cadrul calificărilor profesionale derivate din domeniul pregătirii iniţiale de bază;
4. Elevii claselor a X-a, domeniul pregătirii de bază – Economic – care rămân în ciclul superior al liceului, optează, la rândul lor, între cele două calificări profesionale, tehnician în activităţi economice, respectiv tehnician în administraţie publică.
Chiar dacă opţiunea elevilor este condiţionată de mai mulţi parametri, printre care şi media generală, respectiv media la disciplinele de specialitate, recomandarea profesorului consilier şcolar capătă valoare în direcţia facilitării sau clarificării opţiunii personale.
3. Instrumente în orientarea carierei
Identitatea vocaţională include aspecte legate de cunoaşterea propriilor interese, valori, abilităţi şi competenţe, pe de o parte, cu preferinţa pentru un anumit tip de activităţi, stiluri de interacţiune şi medii de muncă, pe de altă parte. Ea apare la confluenţa dintre experienţele de învăţare şi de muncă multiple ale adolescentului, devenind etalonul maturizării sale. Pentru ca efortul specialistului să fie eficient ca direcţie şi dozare, sunt necesare instrumente viabile care să asigure atingerea obiectivelor programului de orientare a carierei. În acest context, consider a fi deosebit de utile şi relevante două: Inventarul de interese profesionale Holland şi Bateria de Teste de Aptitudini Cognitive (BTPAC), pe care le voi prezenta în continuare pe scurt.
3.1.1. Chestionarul de interese profesionale Holland
Acesta evaluează interesele unei persoane, adică preferinţele cristalizate ale acesteia pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Ele constituie factori motivaţionali esenţiali în alegerea carierei şi determină gradul de satisfacţie şi performanţă pe care le realizează persoana în activităţile pe care le desfăşoară.
Teoria corespondenţei persoană-mediu elaborată de Holland (1959, 1973, 1997) este una din cele mai influente în domeniul psihologiei vocationale. Conceptele ce derivă din această teorie au fost practic asimilate în vocabularul, metodele şi practicile generale de asistenţă a carierei. Holland (1997) îşi descrie teoria ca fiind una structurală şi interactivă. Putem spune că este o teorie structurală pentru că încearcă să organizeze informaţia vastă despre oameni şi ocupaţii şi este interactivă deoarece consideră comportamentul uman şi cariera ca fiind rezultatul interacţiunii permanente dintre persoană şi mediu. Asumpţiile de bază ale teorei pot fi prezentate astfel:
1. Persoanele şi mediile de muncă pot fi categorizate în 6 tipuri (realist, investigativ, artistic, social, antreprenorial sau întreprinzător şi convenţional; RIASÎC).
2. Persoanele tind să caute medii de muncă ce le vor permite implementarea caracteristicilor personalităţii lor vocationale.
3. Comportamentul vocaţional este rezultatul interacţiunii dintre tipurile de personalitate şi mediu.
Tipologiei propusă de Holland, deşi similară cu a lui Adler (1939), Jung (1933) şi mai târziu Gordon (1975) sau Welsh (1975), este inspirată în special de literatura vocaţională, iar structura tipologiei simetrică şi paralelă, este oarecum particulară. Simetria este dată de forma hexagonală a tipologiei, iar paralelismul de tratarea tipurilor în relaţie cu mediile de muncă. Autorul a realizat o descriere succintă a tipurilor tocmai pentru a face testabila validitatea acestora. Mai jos sunt prezentate succint caracteristicile acestor tipuri.
• Tipul realist (R) se caracterizează prin tendinţa de a se îndrepta spre acele activităţi care presupun manipularea obiectelor şi instrumentelor. Posedă aptitudini manuale, mecanice sau tehnice şi este satisfăcut de acele medii profesionale care necesită un nivel optim de dezvoltare a acestor aptitudini.
• Tipul investigativ (I) se distinge prin apetit deosebit pentru cercetare, investigare sub diverse forme şi în cele mai diferite domenii (biologic, fizic, social, cultural etc). Are de obicei abilităţi matematice şi ştiinţifice şi preferă să lucreze singur pentru rezolvarea de probleme.
• Tipul artistic (A) manifestă atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie. Persoanele artistice sunt înzestrate cu abilităţi artistice şi imaginaţie.
• Tipul social (S) este interesat de activităţi care implică relaţionare interpersonală. Preferă astfel să ajute oamenii saşi rezolve problemele sau să-i înveţe diverse lucruri, decât să realizeze activităţi care necesită manipularea unor unelte sau maşini.
• Tipul întreprinzător (Î) preferă să lucreze în echipă, însă în primul rând cu scopul de a conduce, a dirija, a ocupa locul de lider. Evită activităţile ştiinţifice sau domeniile care implică o muncă foarte dificilă, preferându-le pe acelea care îi pun în valoare abilităţile oratorice şi manageriale.
• Persoana de tip convenţional (C) se îndreaptă spre acele activităţi care se caracterizează prin manipularea sistematică şi ordonată a unor obiecte într-un cadru bine organizat şi definit. Are abilităţi funcţionăreşti şi matematice ceea ce îl face potrivit pentru activităţi administrative. Tipul convenţional reuşeşte să se adapteze cu dificultate la situaţiile cu grad ridicat de ambiguitate şi care nu au descrise cerinţe clare.
Teza lui Holland, vizând că persoanele tind să aleagă medii de muncă şi activităţi care se potrivesc tipologiei personale a fost confirmată printr-o serie de studii (Hansen & Sackett, 1993, Miller, 1991, Oleski & Subich, 1996). Hansen & Sackett (1993) au demonstrat de pildă că mai mult de 70% dintre studenţi prezintă un grad mare de suprapunere între profilul intereselor şi specializarea universitară aleasă.
Orientarea spre domenii congruente cu profilul intereselor nu este însă întotdeauna posibil. între oferta de oportunităţi educaţionale şi de muncă disponibile şi patternurile normative de interese în populaţie există o oarecare discrepanţă (Downes & Kroeck, 1996). Ceea ce înseamnă că nu putem alege întotdeauna ceea ce ne dorim.
3.1.2. BTPAC şi competenţele-cheie
Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive (BTPAC) cuprinde 23 de teste şi reprezintă concretizarea unei noi generaţii de teste psihologice. Bateria reuseşte să aducă instrumentele de măsurare la nivelul teoriilor actuale. Principiul pe baza căruia s-a reuşit acest lucru a fost următorul: cele mai relevante si mai valide sarcini cognitive au fost standardizate şi etalonate, devenind teste. În consecinţă, fiecare test are în spate zeci şi sute de cercetări experimentale, ceea ce garantează validitatea sa de construct.
În afara posibilităţii de testare (varianta hârtie-creion şi varianta soft), BTPAC conţine şi profile ocupaţionale pentru o serie de meserii, profile incluzând nivelul minim de dezvoltare al fiecăreia dintre cele 8 aptitudini (aptitudinea generală de învăţare, aptitudinea verbală, numerică, spaţială, percepţia formei, abilităţi funcţionăreşti, rapiditatea în reacţii, capacitatea decizională). Aceste aptitudini se regăsesc şi în profilele ocupaţionale Cognitrom.
Se poate vorbi, în contextul globalizării, despre o corelaţie existentă între aptitudinile investigate de BTPAC şi competenţele-cheie, adică acele competenţele de care are nevoie orice cetăţean al Planetei pentru a se integra cu succes in viata socială într-o „economie bazată pe cunoaştere care să asigure dezvoltarea economică, slujbe mai bune şi o mai mare coeziune socială” (din Concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Lisabona, 23-24 Martie 2000). Termenul de „competenţă” se referă la obţinerea „unui grad de integrare între capabilităţi şi obiectivele sociale mai largi de care are nevoie fiecare individ”.
Competenţele-cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe, abilitaţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se fi dezvoltat la sfârşitul educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare ca parte a educaţiei pe tot parcursul vieţii. Din cele opt competenţe-cheie, minim trei relaţionează cu aptitudinile evaluate de BTPAC (comunicare în limba maternă, competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologii, competenţe pentru a învăţa să înveţi).
4. Relaţia dintre interesele profesionale şi aptitudini individuale; aplicaţie pe consilierea carierei la clasele a X-a din cadrul Colegiului Economic „Delta Dunării” Tulcea
Deşi corelează, interesele şi aptitudinile au fost tratate ca entităţi separate, mai ales când s-a pus problema criteriilor de la care trebuie să se plece în elaborarea deciziilor în cadrul selecţiei profesionale. Ne putem confrunta cu mai multe variante, unele vizând concordanţa dintre cele două elemente menţionate (situaţia fericită) sau neconcordanţa lor, situaţie în care apare compensarea. Dacă interesele unei persoane faţă de un anumit domeniu de activitate nu sunt susţinute de aptitudini corespunzătoare, şansele ca aceasta să obţină performanţe notabile într-un anumit respectivul domeniu de activitate, se reduc semnificativ, în ciuda compensării prin creşterea eforturilor. Dacă există aptitudini, dar nu sunt interese pentru un anumit domeniu, nu se poate vorbi despre o „irosire” a celor dintâi, ci doar despre o direcţionare diferită a lor.
Faptul că, uneori, nu există o corelaţie semnificativă între aptitudinile şi interesele unei anumite persoane, poate fi explicat prin faptul că primele alcătuiesc doar un grup de resurse (potenţialităţi latente), care pot fi activate la un moment dat.
În cadrul acţiunilor de orientare a carierei sunt utile de diagnosticat următoarele două aspecte: nivelul de dezvoltare a unor aptitudini de bază, respectiv identificarea profilului intereselor profesionale pentru subiectul aflat în pragul unei alegeri, aşa cum am încercat în activităţile de consiliere a carierei în Colegiul Economic „Delta Dunării” Tulcea.
SCOP:
Consilierea elevilor pe baza evaluării intereselor profesionale, respectiv a aptitudinii verbale şi a aptitudinii numerice în scopul formulării opţiunii individuale pentru clasa a XI-a, vizând unul din cele două profile disponibile: tehnician în activităţi economice şi tehnician în administraţie publică.
INSTRUMENTE:
¡ Chestionar vizând opţiunile şcolare şi factorii de influenţă ai acestora pentru elevii din clasa a X-a liceu;
¡ Chestionarul de interese profesionale Holland;
¡ Testul de vocabular administrat cu scopul evaluării nivelului aptitudinii verbale a elevilor;
¡ Testul de raţionament matematic administrat cu scopul evaluării nivelului aptitudinii numerice a elevilor;
Ultimele două teste fac parte din Bateria de Teste de Aptitudini Cognitive (BTPAC) şi au fost administrate în variantă soft.
ETAPE:
¡ Administrarea colectivă a chestionarului vizând opţiunile şcolare şi factorii de influenţă ai acestora, respectiv a chestionarului de interese profesionale Holland;
¡ Administrarea, în variantă soft a celor trei teste menţionate mai sus, din Bateria de Teste de Aptitudini Cognitive (BTPAC);
¡ Formularea recomandărilor psihologului; relaţionarea opţiunilor personale ale elevilor cu recomandarea psihologului;
MOTIVAREA PSIHOLOGICĂ A ALEGERII TESTELOR APLICATE:
Au fost administrate, în mod colectiv, în variantă soft, în aceeaşi şedinţă de evaluare, trei teste din Bateria de Teste de Aptitudini Cognitive (BTPAC):
- testul de vocabular în baza căruia se calculează nivelul individual al aptitudinii verbale;
- testul de raţionament matematic în baza cărora se calculează nivelul individual al aptitudinii numerice.
Alegerea celor două teste s-a bazat, în principal, pe două considerente:
- Testele selecţionate sunt obligatorii pentru calcularea corectă a nivelurilor celor două aptitudini menţionate mai sus;
- Aptitudinile vizate sunt importante pentru diferenţele dintre psihogramele celor două profesii (psihograme preluate din profilele ocupaţionale ale Bateriei de Teste de Aptitudini Cognitive), după cum se poate vedea şi în fig. 1 şi 2, de mai jos:
[1] Mihai, Jigău, 2001, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucureşti, p. 9.
[2] Apud Adriana Băban, 2001, Consiliere educaţională, Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca, p. 208.
Fig.1 CONFIGURAŢIA APTITUDINILOR PENTRU OCUPAŢIA DE TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI
Fig. 2 CONFIGURAŢIA APTITUDINILOR PENTRU OCUPAŢIA DE TEHNICIAN ÎN ADMINISTRAŢIE
Fig. 3 CONFIGURAŢIA INTERESELOR PROFESIONALE
Profil/Specializări
|
Tehnician în activităţi economice
|
Tehnician în activităţi economice
|
Profil principal Holland
|
Realist/Convenţional
|
Social
|
Profile secundare Holland
|
Investigativ, Social
|
Realist, Întreprinzător
|
Dincolo de toate acestea – argumente psihologice, proceduri ştiinţifice, instrumente de diagnoză – cred că unul din scopurile esenţiale şi derivate ale consilierii carierei, mai ales în perioada de liceu este de a-l ajuta pe adolescent să se cunoască, să se recunoască în toate situaţiile, să-şi dea seama atât de capacităţile sale (altfel decât prin notele obţinute la şcoală), cât şi de lipsurile sale, pentru a-şi mobiliza „rezervele” la momentul oportun. Înseamnă totodată, a-i propune mijloacele prin care să-şi completeze lacunele şi să-şi compenseze incapacităţile; a-l informa asupra realităţilor vieţii sociale, adică a sprijini individul în momente cruciale ale carierei sale, oferindu-i informaţiile de care are nevoie şi ajutându-l să interpreteze şi să utilizeze aceste informaţii. În final, ca în orice altă formă de consiliere, e necesar ca decizia să aparţină celui căruia i-a fost dedicată toată această procedură: Măria-sa, persoana consiliată.
BIBLIOGRAFIE
1) Băban, Adriana (coord.), 2001, Consiliere educaţională, Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca.
2) Golu, P.; Zlate, M.; Verza, E., 1993, Psihologia copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti.
3) Jigău, Mihai, 2001, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucureşti.
4) Lemeni, Gabriela; Mircea Miclea (coord.), 2004, Consiliere şi orientare - ghid de educaţie pentru carieră, Ed. ASCR, Cluj-Napoca.
5) Salomia, Elena; Marciuschi, Marcela, 2003, Ghidul carierei mele, Humanitas Educaţional, Bucureşti.
