Prof. consilier Batiste
Jenica
Pubertatea marchează sfârşitul copilăriei, fiind
precedată de 2-3 ani de importante transformări biologice, psihologice,
afective şi psiho-sociale prin care se realizează trecerea la adolescenţă.
Jersild în „Psihologia adolescenţei”(1963), spunea
că ,,înainte de pubertate individul este copil, după această
perioadă el este capabil să aibă copii,,. Educaţia sexuală cuprinde
totalitatea măsurilor menite să contribuie la formarea unei personalităţi
armonioase şi echilibrate sub aspect sexual, afectiv şi moral. Factorii implicaţi în educaţia sexuală trebuie să le
formeze la această vârstă o conduită echilibrată şi conştientă.
Familia
Unul din primii factori modelatori ai
comportamentului sexual la vârsta pubertăţii este familia, care prin modelele
parentale, educaţia afectivă, comunicarea, relaţiile dintre membri şi
interdicţiile impuse, poate avea o influenţă pozitivă sau negativă.
Copiii cu acordul părinţilor sunt mari consumatori
de emisiuni TV. ca şi divertisment, în timpul liber. Hrănit zilnic, încă de la
vârste mici, cu scene erotice din emisiunile şi serialele pe care le urmăreşte
alături de părinţi sau de bunici, doreşte să cunoască „Totul despre sex”, “să se
distreze”, „ să trăiască clipa
prezentă” şi să fie „cool” .
Într-un
chestionar aplicat copiilor de clasa a II-a, din mediul rural, referitor la
emisiunile preferate, pe primul loc s-a clasat serialul ”Iubiri secrete”, „pentru că este cu iubire, mascaţi, sânge şi
sex”.
Când puberii
adresează părinţilor întrebări despre viaţa lor sexuală, aceştia sunt
surprinşi, evită discuţiile, „învaţă şi
lasă prostiile” sau amână, ”eşti prea
mic pentru asta”, minimalizând nevoia lor de informare, de cunoaştere. Dacă
întâlnesc bariere în comunicarea sentimentelor, fug de acasă, se automutilează
pe braţe, îşi încep viaţa sexuală sau pot deveni părinţi fără voie.
Părinţii au un rol important în furnizarea de
informaţii la fiecare nivel de vârstă şi oportunitatea de a discuta despre anumite
subiecte, pe măsură ce acestea apar în aria de interes a copiilor lor. Ei se
tem că educaţia sexuală de la vârste fragede ar putea duce la începerea
timpurie a vieţii sexual şi apelează la poveştile cu barza sau la tăcere.
Din dorinţa de a fi moderni sau în noile tendinţe, unii
părinţi devin mai permisivi deşi ar trebui să supravegheze şi să monitorizeze
permanent minorii, să manifeste atenţie la conduita vestimentară, conduita
verbală, să interzică frecventarea cluburilor şi să le ofere un program de
destindere în condiţii de deplină securitate.
În
procesul de formare a identităţii sexuale un rol important îl are familia,
modelele sexuale, tipul de comunicare şi relaţiile membrilor familiei. Încă din copilărie se
produc identificările, iar la vârsta adolescenţei se realizează o consolidare
şi o clarificare a conduitei sexuale.
Grupul de prieteni
Dacă nu găseşte afecţiune şi
comunicare în familie, puberul îşi îndreaptă afecţiunea asupra unor colegi de
acelaşi sex, ori de sex diferit, asupra unor tineri ori adulţi. El caută viaţa
de grup şi se conformează valorilor grupului, în speranţa că în cooperare poate afla mai multe secrete ale vieţii de
adult.
Este posibil ca unii să nu se
conformeze valorilor grupului, mai ales atunci când ele se opun valorilor
familiei, iar în aceste
condiţii, puberul este exclus din grup,
fapt ce-l deprimă foarte tare. Alţii din dorinţa de a se integra în grup,
acceptă să promoveze comportamente foarte periculoase cum ar fi fumatul,
consumul de alcool, de droguri şi sexul. În „gaşcă” cei mai experimentaţi îşi
povestesc aventurile, aici întâlnesc o adevărată şcoală a vieţii.
Şcoala
Şcoala şi alte instituţii reprezintă factorii
sociali cu rol de modelare a comportamentului sexual, dar şi în şcoală educaţia
sexuală este deseori amânată, pentru că este un subiect sensibil şi
controversat şi este limitată, fiind planificată în special pentru nivelul
liceal. În condiţiile unui program şi aşa de încărcat este şi dificil de a găsi
timpul necesar pentru derularea de proiecte/programe de educaţie pentru
sănătate care să cuprindă şi problema sexualităţii.
Profesorii
manifestă reţinere în abordarea acestor subiecte, motivând: ”ştiu ei mai multe decât noi”, „învaţă singuri de la televizor sau Internet”
sau ”ar
trebui să se gândească la carte”. Simpla
sugestie de a nu avea un comportament sexual precoce, induce o stare
de frustrare, de inadecvare sau de disconfort.
Există
prejudecata în rândul profesorilor că dacă se va începe mai devreme educaţia sexuală, vor creşte practicile sexuale, dar este
nevoie de o informare corectă, pentru a
preveni comportamentele deviante şi pentru a cunoaşte schimbările care vor
interveni sub aspect corporal, fiziologic, psihologic, afectiv şi de relaţie
sentimentală cu sexul opus.
În prezent, în
şcoală , educaţie sexuală se face la nivel liceal prin derularea unor proiecte/programe
ale unor organizaţii nonguvernamentale, de tipul celor derulate de Fundaţia “Tineri pentru
tineri” sau ca disciplină opţională "Educaţia
pentru sănătate - despre sănătatea reproducerii şi a familiei" începând cu
anul şcolar 2004-2005.
Curriculum-ul
cuprinde pentru elevii din clasele a VII-a – a VIII-a următoarele
module:
·
Ceasul organismului feminin,
ceasul organismului masculin
·
Comportament sexual responsabil:
atitudini faţă de debutul vieţii sexuale
·
Mituri legate de
sexualizare/comportament sexual (reacţii comportamentale faţă manifestările
anatomo-fiziologice ale pubertăţii)
·
Infecţii cu transmitere sexuală – comportamente cu risc în
transmiterea HIV/SIDA
·
Planuri de viaţă: familie,
relaţii sociale, impactul vieţii sexuale asupra viitorului
·
Concepţia şi
sarcina-riscurile sarcinii în pubertate şi adolescenţa pentru mamă şi copil
·
Sarcina nedorită şi avortul
– servicii sociale: planificare familială, consiliere
·
Violenţa în sexualitate, abuzul sexual.
Dacă
la învăţământul primar opţionalul
“Educaţie pentru sănătate” care cuprinde o tematică despre igienă şi alimentaţie este
mai des întâlnit, la gimnaziu aprobarea
opţionalelor se face ţinându-se cont de completarea catedrelor profesorilor. De
aceea, este important ca orele de biologie care au tangenţă cu problema sexualităţii, să fie
completate cu informaţii despre igiena organelor sexuale, despre pulsiunile
instinctului, despre abstinenţă, despre practica erotică precoce şi despre
bolile cu transmitere sexuală.
Consilierul
şcolar în colaborare cu diriginţii pot organiza cursuri cu părinţii pentru
îmbunătăţirea comunicării, pentru a discuta despre diferenţele de gen, despre
relaţiile interpersonale, despre contracepţie, despre BTS, despre regulile pe
care trebuie să le stabilească în legătură cu întâlnirile din mediul extern pentru
ca puberii să evite adoptarea unor
conduite provocatoare, să evite acceptarea unor propuneri făcute de persoane
necunoscute şi să înţeleagă de ce au nevoie de păstrarea intimităţii.
Mass-media
Sexualitatea
este o temă dominantă în toate mijloacele din mass-media. Comportamentul
puberilor, care nu diferenţiază încă valoarea de nonvaloare, este
influenţat de invazia de materiale cu caracter pornografic extrem de
accesibile, de pe internet, de la televizor, din ziare şi reviste.
Publicaţiile,
Internetul, televiziunea, muzica şi dansul
promovează modele de erotism agresiv, care nu fac decât să-i
dezinformeze, înainte de a cunoaşte propriile trăiri şi transformări ale
persoanei lor. Materialul pornografic suprasolicită latura
biologic-instinctuală, golind
relaţionarea dintre sexe de alte tipuri de conţinuturi cu încărcătură autentic
umană, cum ar fi cele de ordin emoţional-afectiv, atitudinal comunicaţional şi
spiritual-valoric.
Familia
şi şcoala au datoria de a corecta unele neînţelegeri ale copilului, care se
datorează prezentării distorsionate a unei realităţi psihice foarte importante,
cum este viaţa sexuală. Ceea ce trebuie descurajat este interesul pentru
imaginile de televiziune şi reviste porno, care nu fac altceva decât să producă
fantasme sexuale în mintea lui, dintr-o perspectivă violentă şi
psihopatologică.
Un raport făcut
de Ministerul Sănătăţii arată că“Aproape
50.000 de minore au născut între ianuarie 2009 şi iunie 2012” iar studiul de caz
al elevei M.N. este relevant pentru că demonstrează lipsa de implicare a familiei
în educaţia sexuală a copiilor şi impune necesitatea realizării ei de şcoală sau de alte instituţii specializate.
Studiu de caz
Eleva M. N. care a
încheiat clasa a– VII–a cu rezultate şcolare bune, vine la începutul anului
şcolar într-un stadiu avansat de graviditate, constatare făcută de dirigintă şi
de colegele de clasă, după schimbările fizice, dar şi cele psiho-emoţionale. Dintr-o
colegă veselă, deschisă, comunicativă s-a transformat într-una tristă, retrasă,
care se izolează şi refuză participarea.
Le împărtăşise în
semestrul al II- lea al anului şcolar trecut că are un prieten care nu mai e la
şcoală. Era bucuroasă că a apărut în
viaţa ei o persoană care o place, “deşi este grăsuţă”. Acum neagă faţă de
colege posibilitatea unei sarcini, motivează că s-a îngrăşat în perioada
vacanţei şi îşi ascunde “pântecele” cu servieta plină de cărţi. În faţa
dirigintei nu poate să exprime ce i se întâmplă, refuză să vorbească şi
plânge.
Provine dintr-o
familie săracă cu nivel subcultural, mama este casnică iar tatăl nu are o
ocupaţie stabilă. Are un frate mai mare care o însoţea când mergea la
discotecă. În familie nu a primit o educaţie sexuală elementară. Părinţii
ignoră sarcina, acceptă ideea că fiica lor s-a îngrăşat.
Definirea problemei:
Minoră cu stare de
graviditate avansată, nerecunoscută de familie şi care prezintă un grad ridicat
de anxietate pentru că va fi respinsă de părinţi şi va abandona şcoala.
Descrierea problemei:
Eleva a cunoscut o
persoană adultă, străină, la discotecă care a forţat-o să accepte un raport
sexual. Nu a înţeles ce i se întâmplă şi nu a avut capacitatea de a opune
rezistenţă fizică. Lipsa de comunicare cu familia şi teama de repercusiuni au
determinat-o să ascundă ceea ce i se întâmplase, chiar şi fratelui mai mare cu
care avea o relaţie apropiată.
Îşi dorea să aibă
şi ea un prieten ca şi colegele de clasă care se lăudau adesea cu atenţiile de
la prietenii lor.
A uitat repede incidentul, comunicau telefonic şi se vedeau când venea în localitate. Ultima dată au plecat
împreună la un apartament, în altă localitate. Ea a crezut că locuieşte acolo,
însă mai târziu a aflat că era locuinţa unei cunoştinţe. După această întâlnire
nu i-a mai răspuns la telefon şi nici nu a mai venit să o caute. A încercat să-i spună, dar acesta îi închidea
telefonul, apoi şi-a schimbat numărul. Se simte neajutorată şi trăieşte un
sentiment de frustrare pentru că a fost
părăsită. Refuză să-i spună numele, spune că nu-i cunoaşte decât prenumele,
numele era „ceva sofisticat de reţinut”.
Identificarea factorilor de formare a problemei:
·
Capacitate
scăzută de autocunoaştere;
·
Imagine
de sine scăzută, complexe privind modul cum arată;
·
Transformările
psiho-fiziologice ale pubertăţii;
·
Lipsa
controlului şi supravegherii familiei;
·
Dorinţa
de a primi afecţiune, atenţie, înţelegere;
·
Nivelul
scăzut de educaţie al familiei.
Identificarea factorilor de menţinere a problemei:
·
Lipsa
informaţiilor corecte privind viaţa sexuală şi sarcina;
·
Capacitatea
scăzută de a pune întrebări, de a căuta ajutor;
·
Ignoranţa
părinţilor;
·
Lipsa
de afectivitate şi comunicare din partea familiei.
Planul de intervenţie a cuprins consilierea individuală a elevei, consilierea tatălui pentru că
mama a refuzat să participe şi consilierea de grup a colegilor de clasă şi a
profesorilor.
Obiectivul general:
Asigurarea de consiliere suportivă în
responsabilizarea minorei şi a părinţilor pentru a depăşi situaţia de criză,
generată de graviditate şi pentru a preveni abandonul nou născutului.
Obiective specifice:
·
Orientarea
părinţilor pentru un control de specialitate a minorei în vederea identificării
stadiului de graviditate;
·
Informare
privind consecinţele infracţiunii săvârşite de un adult care a avut raport
sexual cu o minoră;
·
Scăderea
stării de anxietate;
·
Identificarea
punctelor tari şi punctelor slabe ale minorei;
·
Prezentarea
unor materiale informative privind îngrijirea copilului;
·
Modificarea
atitudinii colegilor de clasă şi a unor profesori.
După efectuarea
controlului medical, părinţii elevei în colaborare cu organele abilitate l-au
căutat pe tatăl copilului, dar pentru că acesta nu a recunoscut fapta, părinţii
şi-au asumat responsabilitatea creşterii copilului.
În spital, după naştere, a fost deschisă
pentru consiliere psihologică şi a înţeles cât de important este rolul de mamă.
A reluat cursurile, a finalizat clasa a–VIII- a şi s-a orientat
către un liceu tehnologic
În orele de
consiliere şi-a exprimat opţiunea pentru profesia de avocat, iar astăzi s-a
dedicat sportului cu mănuşi. La întrebarea „Ce ai schimba dacă ai putea da
timpul înapoi?” Răspunsul a fost, „ Pe mine, dacă aş fi ştiut toate lucrurile
pe care le-am aflat acum.”
Concluzii:
Naivitatea, neglijenţa familiei şi lipsa de
experienţă pot transforma copilul la vârsta preadolescenţei într-o victimă a
adulţilor şi se poate abate deseori de la normele morale şi legale.
Împărtăşesc aceeaşi opinie cu mulţi dintre specialiştii care susţin că este
o idee bună, introducerea orelor
de educație sexuală în școli, dar este nevoie de resurse competente, precum
profesorii de biologie, profesorii
diriginţi, consilierii şcolari şi personalul medical specializat care să
implementeze programe de educaţie pentru sănătate cu informaţii corecte despre
reproducere şi sexualitate.
Folosind ca metode filmele documentare, studiile de caz, jocurile de rol, portofoliile sau invitarea
unor specialişti, puberii conştientizează consecinţele comportamentelor
nesănătoase privind sexualitatea şi a necesităţii adresării la specialişti.
Părinţii şi
cadrele didactice pot fi proactivi şi
pot implica puberii în discuţii despre sex, sexualitate şi relaţii intime,
printr-o atitudine plină de grijă şi înţelegere, răbdare şi tact.
BIBLIOGRAFIE:
Marinescu S.,
Dinescu R. (2003), Invitaţie la educaţie, Editura Carminis Educaţional,
Piteşti;
Dumitru I.Al.
(2008), Consiliere psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi;
Hickling M.
(2012), Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex, Editura Humanitas,
Bucureşti;
Niţescu Vasile
(1985) Adolescenţa Sexualitate între normal şi pathologic, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti;
Răduleţ V.(2005)
Copiii fiinţe neînţelese, Editura Semne, Bucureşti
