luni, 8 iulie 2013

Transformarea comportamentelor negative


Prof . consilier, Nepotu Ileana

Pornind de la realităţile în care apare profilul unor copii problemă - încăpăţânaţii, egoiştii, mofturoşii, negativiştii, al căror principal scop pare a fi intimidarea celor din   jur,  vă propun un program formativ în cincisprezece  trepte pentru a transforma în săptămâni relaţia cu copilul şi atmosfera  casei din haos şi tensiune în armonie şi iubire.
Cheia constă în schimbarea modului de a vizualiza problema.
            Ana, mamă unui băieţel agitat şi negativist de trei ani scrie cu o notă de disperare, ca şi când s-ar simţi ea însăşi ţinta răutăţilor copilului ei:
           „Nu mai pot. De dimineaţa până seara târziu, singurul lucru pe care îl aud de la
copilul meu este nu vreau, eşti rea, nu, nu, nu... Mă simt îngrozitor. Aştept un al
doilea copil, sunt în luna a şasea şi mă simt copleşită, vinovată, confuză. Nu ştiu
ce pot face să-1 schimb!"
În primul rând este important să îţi schimbi atitudinea, Ana. Nu copilul trebuie schimbat, ci modelele de relaţionare dintre voi, copilul nu-şi face un scop din a-ţi face viaţa mizerabilă, dar ceva din felul cum aţi construit de-a lungul vremii relaţia dintre voi, îl face să se opună din start chiar şi pentru lucruri care în fond i-ar face plăcere.
O să procedăm defrişând pas cu pas aspectele problematice ale relaţiei, cauzele şi modalităţile de schimbare. Deci, începem împreună, timp de trei săptămâni, un adevărat plan de lucru metodic, iar tu zilnic vei mai urca încă o treaptă spre transformarea mult dorită şi de durată a relaţiei dintre tine şi micuţ.
Prima treaptă, primul pas spre voi doi
           Pentru a putea câştiga o distanţă obiectivă faţă de fapte îţi propun ca în această perioadă, chiar din prima zi să începi un mic jurnal care să te ajute să găseşti modelele relaţionale repetitive care vă pun într-o situaţie tensionată, plină de fricţiuni inutile.
          Scrie de ori câte ori prinzi un moment liber, despre lucrurile care s-au întâmplat între tine şi copil; poţi lista şi descrie întâmplări, dar cel mai bine este a notezi dialogul dintre voi, felul în care ai simţit tu şi felul în care crezi că a simţit copilul. Notează şi nu te îngrijora dacă nu ai reuşit să notezi tot, dar încearcă să scrii cât mai obiectiv.
Treapta a doua
În ziua următoare observă cât mai obiectiv rutina voastră zilnică: are fiecare ceva de făcut şi sunt regulile suficient de clare; nu cumva ceva nu merge, nu se potriveşte şi trebuie schimbat?  De exemplu, îmbrăcămintea şi lucrurile copilului sunt la îndemână încă de dimineaţă când trebuie să-1 îmbraci sau sunt la distanţă unele de altele, împrăştierea creându-ţi pierderi de timp şi enervări?  Poate vei găsi la sfârşitul zilei acele mici schimbări de organizare sau de responsabilitate: poate poţi schimba orele de trezire sau culcare, poţi pregăti de cu seară lucrurile  pentru dimineaţă, poţi ţine televizorul închis între anumite ore.
Treapta a treia
Începe acum să-ţi observi copilul, dar atenţie, nu evalua cum ai fii în mod obişnuit tentată să faci. Uită pentru o clipă de spiritul tău critic, uită de  conflictele obişnuite şi încearcă să priveşti din afară şi să notezi: la ce anume puştiul tău resimte frustrare - fii atentă la tine, la relaţia cu jucăriile, fratele sau sora lui dacă are, alte persoane? Este un ton special al vocii, este o stare de agitaţie a cuiva care îi schimbă dispoziţia? Verifică dacă izbucnirile sau încăpăţânările sunt legate de anumite momente sau lucruri şi vezi dacă poţi să le anticipezi. Observă dacă oboseşte repede, dar este prea excitabil, dacă este flămând mai des ca alţii şi atunci îşi pierde controlul şi nu se poate concentra pe ceea ce îi ceri? Răspunde când este sâcâit de alţi copii, dacă este supărat că nu găseştc o jucărie, oboseşte repede? Poate este încă prea mic să-i ceri să facă mult timp nişte lucruri care cer concentrare, poate este în mod special un temperament mai lent sau mai excitabil şi nu poate face faţă ritmului impus de tine?
Vezi dacă este încăpăţânat numai cu tine sau cu toţi adulţii sau toţi copiii; poate  la grădiniţa cu orar redus la care 1-ai dat îşi reprimă reacţiile de teamă şi acasă se descarcă fără să vrea, tocmai pentru că este prea mic să ştie ce să facă. Poate tocmai pentru că se simte în siguranţă acasă îşi dă drumul, dacă a strâns atâta stres şi teamă în afară.
Treapta a patra
Continuă observarea de la pasul trei, dar în plus, dacă are fraţi sau se joacă cu picii de afară, observă şi notează tot ceea ce înseamnă mod de relaţionare cu aceştia: ce anume provoacă tensiunea între ei; chiar dacă de obicei crezi că doar unul este de vină pentru că este cel care instigă, fii atentă şi observă dacă nu cumva celălalt îl provoacă de fapt în mod subtil; fii atentă dacă nu se pune problema trăirilor de rivalitate - obiectivă, unul are şi celălalt nu sau subiectivă, i se pare că celălalt are un statut favorit, este mai iubit, i se acordă mai multă încredere etc. Cel gelos, probabil este chiar puştiul recalcitrant, va avea nevoie de mai multă afecţiune de la tine: fii mai tandră cu el.
Treapta a cincea
Ai aflat deja cred lucruri interesante despre copilul tău. Cred că ai aflat lucruri interesante şi despre tine. Opreşte-te şi respiră puţin pentru că, acum, în a cincea  zi trebuie să observi dacă nu cumva există dificultăţi somatice sau funcţionale, fiziologice pe care nu le ştiai, dar care acum le poţi vedea mai bine pentru că te-ai obişnuit şi tu să observi şi să evaluezi obiectiv. Deci, atenţie la felul cum reacţionează la sunete slabe, pentru a vedea dacă nu suferă de dificultăţi de auz. De asemenea, este bine să ştii că sunt copii, care datorită unor deficienţe de prelucrare a informaţiei auditive au dificultăţi în a urmări ceea ce li se spune sau cere verbal. Dacă acum, urmărindu-1 şi concentrându-te numai pe observarea comportamentului neobişnuit observi ceva, poţi merge la pediatru să ceri nişte teste de verificare.
Treapta a şasea
Acum depinde de tine să reuşeşti să-ţi îmbunătăţeşti modul tău de a-1 asculta. Poate câte ceva din ceea ce ai notat te va face să te gândeşti că nu 1-ai ascultat suficient, datorită timpului mereu prea scurt şi grabei zilnice. Fă-ţi timp să-l asculţi, să simtă că ai timp să-1 asculţi, priveşte-1 în ochi coborând la acelaşi nivel cu el, poate stând pe podea, poate luându-1 pe genunchi, aşezaţi comod pe canapea. Arată-i că ceea ce-ţi spune este important pentru tine.
                                                         
                                                            Treapta a şaptea
           Este un moment de respiro pentru voi. S-a încheiat prima săptămână. Nu te repezi să-i ceri iar ceva! Mai degrabă iniţiativa de pace şi calm să vină de la tine. Pur şi simplu, jucaţi-vă de-a teatrul cu păpuşile şi fii atentă la ce-ţi spune prin intermediul lor. Lasă-1 să vorbească, să aibă iniţiativa. Construiţi împreună, mânuind jucăriile şi adaptându-te din mers la ceea ce îţi propune piciul tău.
Treapta a opta
          Ai două zile pentru a înţelege ceva mai mult din tot ceea ce ai scris şi făcut în prima săptămână, întreabă-te dacă nu cumva copilul tău reacţionează negativ nu la ceea ce îi spui, ci la felul în care o faci: cuvinte prea dificile, repetarea automată a aceloraşi replici care nu îi mai spun nimic, gen "eşti rău, nu ştii să te îmbraci, faci totul pe dos, nu este voie"... Poate ai aflat că mai ales atunci când rămâi calmă poţi obţine atenţia şi cooperarea puiului tău.
Treapta a noua
Azi încearcă să vorbeşti copilului tău cu altfel de vorbe; spune-i câteva cuvinte simple şi roagă-1 să repete. Aşteaptă acum, nu-1 zori! Copilul are nevoie de mai mult timp pentru a prelucra şi înţelege ce-i spui, chiar dacă îi ceri "Pune ceva de mâncare căţelului" sau "Puneţi pe tine pulovăraşul. E frig afară". Ai răbdare să-ţi răspundă el. Creierul şi capacitatea lui de gândi a se formează, sunt încă în proces de dezvoltare.
Dacă ceea ce-i ceri îi stârneşte încă reacţii negative sau proteste, nu argumenta, nu-i răspunde ca până acum. Repetă încercarea cel puţin de trei ori. Abia atunci spune-i ce se întâmplă dacă nu hrăneşte căţelul sau nu se îmbracă. Dar calm şi tandru!

Nu copilul trebuie schimbat, ci modelele de relaţionare dintre voi

Treapta a zecea
În aceste două zile ce urmează ai putea să stabileşti împreună cu el un cod secret, doar între voi doi - copiii adoră astfel de mici secrete - pentru situaţiile când, în public vrei să-i spui să stea cuminte, să se potolească. Un semn cu degetele încrucişate, ştiut doar de voi doi! Indiferent de năzbâtiile de azi, încearcă să observi şi lauzi doar situaţiile pozitive. De exemplu când foloseşte batista dacă strănută, când mângâie liniştit pisoiul, te ajută la pusul mesei, mănâncă singur..."Sunt mândră de felul cum te descurci singur..."
Treapta a unsprezecea
Ultimele două zile din săptămâna a doua. învaţă să fii flexibilă în faţa refuzurilor lui. În loc să-i spui şi tu direct nu, în loc de două pietre care se sparg reciproc, tu vei fi cea care poţi găsi o alternativă la refuz. Gen "Bine, atunci..." Fii sigură că nu vei apare slabă cum te temi, ci mai degrabă vei constitui pentru el un model pentru ideea de adaptabilitate.
Reciteşte din nou ceea ce ai scris zi de zi în jurnal. Observă mai ale schimbările de comportament şi de frecvenţă a apariţiei gesturilor nedorite. Gândeşte-te în ce măsură stresul din casa ta s-a redus şi ce bine ar fi dacă s-ar mai reduce puţin, încă ceva, poate ai observat între timp că, spre deosebire de copiii mai mari, are nevoie de mai mult timp pentru a se adapta la ceea ce îi ceri sau pentru a trece de la joc la o activitate impusă de tine. Acordă-i acest timp... în definitiv, nu uita că jocul este activitatea lor naturală... Jucaţi-vă deci.

    Uită pentru o clipă de spiritul tău critic, uită de conflictele obişnuite şi încearcă să priveşti
din afară.
Treapta a douăsprezecea
Ultima săptămână. Cel puţin trei zile de aici încolo consideră-le zile ale mesajelor de tandreţe şi dragoste. Nu este nevoie să vorbeşti. Mângâie-1, ca din întâmplare, îmbrăţişează-1, arată-i că sunteţi în aceeaşi tabără!!
Nu-i cere totul deodată. Majoritatea copiilor au dificultăţi dacă trebuie să facă faţă mai multor cerinţe sau schimbări deodată. Treci cu vederea ceea ce nu reuşeşte să facă deocamdată şi încurajează-1 cu drag. Participă şi tu la eforturile lui. Nu uita că realizând câte un succes mic o dată, vei reuşi în timp să-i formezi întreg setul de reguli de igienă, de gesturi civilizate la care visezi...                          
                                                   Treapta a treisprezecea
Nu uita că asemeni ţie, şi micuţul tău poate avea zile proaste! Dacă brusc începe să facă iarăşi nazuri şi să greşească, nu ţipa, nu accentua erorile. Ai răbdare. Nu uita, calmul tău este esenţial. Dacă totuşi fără să vrei ajungi să ţipi, nu uita că un "îmi pare rău, scuză-mă" din partea ta poate însemna foarte mult. Îl va face să-ţi spună şi el, "iartă-mă". Iertarea de ambele părţi înseamnă încredere şi dragoste.
Treapta a paisprezecea
De acum înainte găseşte un timp, cât de mic, în care să vedeţi împreună un filmuleţ la video sau TV, ori să-i citeşti tu o poveste. Poţi comenta cu el acţiunile personajelor, subliniază mai ales situaţiile de cooperare, de încredere. Deschide-i, astfel şi această posibilitate a comenta cu tine, de a se simţi clar în aceeaşi parte.
Nu uita că schimbarea unor relaţii proaste înseamnă şi schimbări de atitudini, şi contează foarte mult felul în care îi apreciezi conduita bună şi efortul lui real de schimbare. Gândeşte-te că 1-ai ajutat şi îl vei ajuta să vadă şi să trăiască altfel lumea din jur, relaţia cu tine şi încrederea în posibilităţile lui de a face faţă cerinţelor tale.
Treapta a cincisprezecea
Sunteţi în vârf! Arată-i cât de mult îi apreciezi bunele maniere! Ai muncit din greu aceste trei săptămâni. O zi de "nebunii" în doi sau trei poate marca triumful.
 La iarbă verde, o zi de petrecere pentru toţi din familie în care i se îngăduie să se manifeste gălăgios şi vesel poate marca începutul unei noi ere!

Nu-i cere totul deodată. Copiii au dificultăţi dacă trebuie să facă faţă mai multor cerinţe sau schimbări deodată.
Reguli de aur
Vindecarea de încăpăţânare include trei puncte pe i. Să spunem că puştiul sau puştoaica se încăpăţânează să se joace cu cuţitul sau cu butoanele de la computer:

-         ia-i din mână cuţitul sau ia copilul din camera cu computerul şi
-         înlocuieşte cuţitul cu un corn, o sabie din plastic sau înlocuieşte computerul cu jucăria cu butoane muzicale şi
-         îndreaptă-i atenţia de la cuţit la "cornul lunii" ca un leagăn pentru îngeri, la lupta unui erou din basm cu zmeii sau la muzica diferită a butoanelor cu care sunt treziţi piticii Albei ca Zăpada!
Lecuirea încăpăţânării se face nu prin NU, ci prin stârnirea imaginaţiei şi jocului.

Bibliografie :
1. Paul Popescu Neveanu, Manual de psihologie, Ed. Didactică, Bucureşti,1993
2. Mihaela Minulescu, Psihologia copilului mic, Ed.Psyche, Bucureşti, 2007
3. Repere teoretice şi implicaţii practice în consilierea psihologică şi educaţională, volum cu                                                                                                                    lucrările   conferinţei de nivel naţional cu participarea internaţională, coordonator ştiinţific, prof. univ. dr. Anca Dragu, Constanţa, iunie 2010
 4. Implicare şi responsabilitate în activitateade consiliere psihologică şi educaţională, prof.                      univ.  dr. Anca Dragu, Conferinţa Naţională a psihologilor şcolari, Ed. Crizon, iunie 2012
 5. Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander, cu o prefaţă de Daniel Goleman,

    Inteligenţa Emoţională în educaţia copiilor, Ed.Curtea Veche, Bucureşti, 2002