Prof . consilier, Nepotu Ileana
Pornind de
la realităţile în care apare profilul unor copii problemă - încăpăţânaţii, egoiştii, mofturoşii,
negativiştii, al căror principal scop pare a fi intimidarea celor din jur, vă
propun un program formativ în cincisprezece trepte
pentru a transforma în săptămâni relaţia cu copilul şi atmosfera casei din haos şi tensiune în armonie şi
iubire.
Cheia constă în schimbarea modului de a vizualiza problema.
Ana, mamă unui băieţel
agitat şi negativist de trei ani scrie cu o notă de disperare, ca şi când
s-ar simţi ea însăşi ţinta răutăţilor copilului ei:
„Nu mai pot. De dimineaţa până seara
târziu, singurul lucru pe care îl aud de la
copilul meu este nu vreau, eşti rea, nu, nu, nu... Mă simt îngrozitor. Aştept un al
doilea copil, sunt în luna a şasea şi mă simt copleşită, vinovată, confuză. Nu ştiu
ce pot face să-1 schimb!"
copilul meu este nu vreau, eşti rea, nu, nu, nu... Mă simt îngrozitor. Aştept un al
doilea copil, sunt în luna a şasea şi mă simt copleşită, vinovată, confuză. Nu ştiu
ce pot face să-1 schimb!"
În
primul rând este important să îţi schimbi atitudinea, Ana. Nu copilul trebuie schimbat, ci modelele de relaţionare dintre voi, copilul nu-şi face
un scop din a-ţi face viaţa mizerabilă, dar ceva din felul cum
aţi construit de-a lungul vremii relaţia dintre
voi, îl face să se opună din start chiar şi pentru lucruri care în fond i-ar face plăcere.
O să procedăm defrişând pas cu pas aspectele problematice ale relaţiei,
cauzele şi modalităţile de schimbare. Deci, începem împreună, timp de
trei săptămâni, un adevărat plan de lucru
metodic, iar tu zilnic vei mai urca încă o treaptă spre transformarea
mult dorită şi de durată a relaţiei dintre tine şi micuţ.
Prima treaptă, primul pas spre voi doi
Pentru a putea câştiga o distanţă
obiectivă faţă de fapte îţi propun ca în această perioadă, chiar din prima zi să începi un mic jurnal care să te ajute să
găseşti modelele relaţionale repetitive care vă pun într-o situaţie tensionată,
plină de fricţiuni inutile.
Scrie de ori câte ori prinzi un
moment liber, despre lucrurile care s-au întâmplat între tine şi copil; poţi
lista şi descrie întâmplări, dar cel mai bine este a notezi dialogul dintre voi, felul în care ai simţit tu şi felul în care
crezi că a simţit copilul. Notează şi nu te îngrijora dacă nu ai reuşit să
notezi tot, dar încearcă să scrii cât
mai obiectiv.
Treapta a doua
În ziua următoare observă cât mai obiectiv rutina voastră zilnică: are fiecare
ceva de făcut şi sunt regulile suficient de clare; nu
cumva ceva nu merge, nu se potriveşte şi trebuie schimbat? De exemplu, îmbrăcămintea şi lucrurile
copilului sunt la îndemână încă de dimineaţă când trebuie să-1 îmbraci sau sunt
la distanţă unele de altele, împrăştierea creându-ţi
pierderi de timp şi enervări? Poate vei găsi la sfârşitul zilei acele mici schimbări de organizare sau de
responsabilitate: poate poţi schimba orele de trezire sau culcare, poţi
pregăti de cu seară lucrurile pentru dimineaţă, poţi ţine televizorul închis
între anumite ore.
Treapta a treia
Începe acum să-ţi observi copilul, dar atenţie, nu evalua cum ai fii în mod
obişnuit tentată să faci. Uită pentru o clipă de spiritul
tău critic, uită de conflictele
obişnuite şi încearcă să priveşti din afară şi să notezi: la ce anume puştiul tău resimte frustrare - fii atentă la tine, la
relaţia cu jucăriile, fratele sau sora
lui dacă are, alte persoane? Este un ton special al vocii, este o stare de agitaţie
a cuiva care îi schimbă dispoziţia? Verifică dacă izbucnirile sau încăpăţânările
sunt legate de anumite momente sau lucruri şi vezi dacă poţi să le anticipezi. Observă dacă oboseşte repede, dar este
prea excitabil, dacă este flămând mai
des ca alţii şi atunci îşi pierde controlul şi nu se poate concentra pe ceea ce îi ceri? Răspunde când este sâcâit de alţi
copii, dacă este supărat că nu găseştc
o jucărie, oboseşte repede? Poate este încă prea mic să-i ceri să facă mult timp nişte lucruri care cer concentrare, poate
este în mod special un temperament mai lent sau mai excitabil şi nu poate face
faţă ritmului impus de tine?
Vezi dacă este
încăpăţânat numai cu tine sau cu toţi adulţii sau toţi copiii; poate la grădiniţa cu orar redus la care 1-ai dat îşi
reprimă reacţiile de teamă şi acasă se descarcă fără să vrea, tocmai
pentru că este prea mic să ştie ce să facă. Poate tocmai pentru că se simte în siguranţă acasă îşi dă drumul, dacă a
strâns atâta stres şi teamă în afară.
Treapta a patra
Continuă observarea de la pasul trei, dar în plus, dacă are fraţi sau se joacă
cu picii de afară, observă şi notează tot ceea ce înseamnă mod de relaţionare
cu aceştia: ce anume provoacă tensiunea între ei; chiar dacă de obicei crezi că
doar unul este de vină pentru că este cel care instigă,
fii atentă şi observă dacă nu cumva celălalt îl provoacă de fapt în mod subtil;
fii atentă dacă nu se pune problema trăirilor de
rivalitate - obiectivă, unul are şi celălalt nu sau subiectivă, i se pare că celălalt are un statut favorit, este mai iubit, i se acordă mai
multă încredere etc. Cel gelos, probabil este chiar
puştiul recalcitrant, va avea nevoie de mai multă afecţiune de la tine: fii
mai tandră cu el.
Treapta a cincea
Ai aflat deja cred lucruri interesante despre copilul tău. Cred că ai aflat
lucruri interesante şi despre tine. Opreşte-te şi respiră puţin pentru că,
acum, în a cincea zi trebuie să observi
dacă nu cumva există dificultăţi somatice sau funcţionale, fiziologice pe care
nu le ştiai, dar care acum le poţi vedea mai bine pentru că te-ai obişnuit şi
tu să observi şi să evaluezi obiectiv. Deci, atenţie la felul cum reacţionează la sunete slabe, pentru a vedea dacă
nu suferă de dificultăţi de auz. De
asemenea, este bine să ştii că sunt copii, care datorită unor deficienţe de prelucrare
a informaţiei auditive au dificultăţi în a urmări ceea ce li se spune sau cere
verbal. Dacă acum, urmărindu-1 şi concentrându-te numai pe observarea comportamentului neobişnuit observi ceva, poţi
merge la pediatru să ceri nişte teste de verificare.
Treapta a şasea
Acum depinde de tine să reuşeşti să-ţi îmbunătăţeşti modul tău de a-1
asculta. Poate câte ceva din ceea ce ai notat te va face să
te gândeşti că nu 1-ai ascultat suficient, datorită timpului mereu prea scurt şi
grabei zilnice. Fă-ţi timp să-l asculţi, să simtă că ai
timp să-1 asculţi, priveşte-1 în ochi coborând la acelaşi nivel cu el, poate stând pe podea, poate luându-1 pe genunchi, aşezaţi comod pe canapea.
Arată-i că ceea ce-ţi spune este important pentru tine.
Treapta
a şaptea
Este un moment de respiro pentru
voi. S-a încheiat prima săptămână. Nu te repezi să-i ceri iar ceva! Mai degrabă
iniţiativa de pace şi calm să vină de la tine. Pur şi simplu, jucaţi-vă de-a teatrul cu păpuşile şi fii atentă la ce-ţi
spune prin intermediul lor. Lasă-1
să vorbească, să aibă iniţiativa. Construiţi împreună, mânuind jucăriile
şi adaptându-te din mers la ceea ce îţi propune piciul tău.
Treapta a opta
Ai două zile pentru a înţelege ceva
mai mult din tot ceea ce ai scris şi făcut în prima săptămână, întreabă-te dacă
nu cumva copilul tău reacţionează negativ nu la ceea ce
îi spui, ci la felul în care o faci: cuvinte prea dificile, repetarea automată a aceloraşi
replici care nu îi mai spun nimic, gen "eşti rău, nu ştii să te îmbraci, faci totul pe dos, nu este voie"...
Poate ai aflat că mai ales atunci când rămâi calmă poţi obţine atenţia
şi cooperarea puiului tău.
Treapta a noua
Azi încearcă să vorbeşti copilului
tău cu altfel de vorbe; spune-i câteva cuvinte simple şi roagă-1 să repete.
Aşteaptă acum, nu-1 zori! Copilul are nevoie de mai mult timp pentru a prelucra
şi înţelege ce-i spui, chiar dacă îi ceri "Pune ceva de mâncare
căţelului" sau "Puneţi pe tine pulovăraşul. E frig afară". Ai
răbdare să-ţi răspundă el. Creierul şi capacitatea lui de gândi a se formează,
sunt încă în proces de dezvoltare.
Dacă ceea ce-i ceri îi stârneşte
încă reacţii negative sau proteste, nu argumenta, nu-i răspunde ca până acum.
Repetă încercarea cel puţin de trei ori. Abia atunci spune-i ce se întâmplă
dacă nu hrăneşte căţelul sau nu se îmbracă. Dar calm şi tandru!
Nu copilul trebuie schimbat, ci modelele de
relaţionare dintre voi
Treapta a zecea
În aceste
două zile ce urmează ai putea să stabileşti împreună cu el un cod secret,
doar între voi doi - copiii adoră astfel de mici secrete - pentru situaţiile când,
în public vrei să-i spui să stea cuminte, să se potolească. Un semn cu degetele încrucişate,
ştiut doar de voi doi! Indiferent de năzbâtiile de azi, încearcă să observi şi
lauzi doar situaţiile pozitive. De exemplu când foloseşte batista dacă
strănută, când mângâie liniştit pisoiul, te ajută la pusul mesei, mănâncă
singur..."Sunt mândră de felul cum te descurci singur..."
Treapta a unsprezecea
Ultimele
două zile din săptămâna a doua. învaţă să fii flexibilă în faţa refuzurilor lui. În loc
să-i spui şi tu direct nu, în loc de două pietre care se sparg reciproc, tu vei
fi cea care poţi găsi o alternativă la refuz. Gen "Bine, atunci..."
Fii sigură că nu vei apare slabă cum te temi, ci mai degrabă vei constitui
pentru el un model pentru ideea de adaptabilitate.
Reciteşte din
nou ceea ce ai scris zi de zi în jurnal. Observă mai ale schimbările
de comportament şi de frecvenţă a apariţiei gesturilor nedorite. Gândeşte-te în ce măsură
stresul din casa ta s-a redus şi ce bine ar fi dacă s-ar mai reduce puţin, încă ceva, poate ai
observat între timp că, spre deosebire de copiii
mai mari, are nevoie de mai mult timp pentru a se adapta la ceea ce îi ceri sau
pentru a trece de la joc la o activitate impusă de tine. Acordă-i acest timp...
în definitiv, nu uita că jocul este
activitatea lor naturală... Jucaţi-vă deci.
Uită pentru o clipă de spiritul tău critic,
uită de conflictele obişnuite şi încearcă să priveşti
din afară.
Treapta a douăsprezecea
Ultima săptămână. Cel puţin trei zile de aici încolo consideră-le zile ale mesajelor de tandreţe şi dragoste. Nu este nevoie să vorbeşti. Mângâie-1,
ca din întâmplare, îmbrăţişează-1, arată-i că sunteţi în
aceeaşi tabără!!
Nu-i cere totul deodată. Majoritatea copiilor au dificultăţi dacă trebuie
să facă faţă mai multor cerinţe sau schimbări deodată.
Treci cu vederea ceea ce nu reuşeşte să facă
deocamdată şi încurajează-1 cu drag. Participă şi tu la eforturile lui. Nu uita
că realizând câte un succes mic o dată, vei reuşi în timp să-i formezi întreg
setul de reguli de igienă, de gesturi civilizate la care visezi...
Treapta a treisprezecea
Nu uita că asemeni ţie, şi micuţul tău poate avea zile proaste! Dacă brusc
începe să facă iarăşi nazuri şi să greşească, nu ţipa, nu accentua erorile. Ai răbdare. Nu uita, calmul tău este esenţial. Dacă totuşi fără să vrei ajungi
să ţipi, nu uita că un "îmi pare rău, scuză-mă" din partea ta poate
însemna foarte mult. Îl va face să-ţi spună
şi el, "iartă-mă". Iertarea de ambele părţi înseamnă încredere şi dragoste.
Treapta a paisprezecea
De acum înainte găseşte un timp, cât de mic, în care să vedeţi împreună un filmuleţ la
video sau TV, ori să-i citeşti tu o poveste. Poţi comenta cu el acţiunile personajelor, subliniază mai ales situaţiile de
cooperare, de încredere. Deschide-i, astfel
şi această posibilitate a comenta cu tine, de a se simţi clar în aceeaşi parte.
Nu uita că schimbarea unor relaţii proaste înseamnă
şi schimbări de atitudini, şi contează foarte mult felul în care îi apreciezi
conduita bună şi efortul lui real de schimbare.
Gândeşte-te că 1-ai ajutat şi îl vei ajuta să vadă şi să trăiască altfel lumea din jur, relaţia cu tine şi încrederea în posibilităţile lui de a
face faţă cerinţelor tale.
Treapta a cincisprezecea
Sunteţi în vârf! Arată-i cât de mult
îi apreciezi bunele maniere! Ai muncit din greu
aceste trei săptămâni. O zi de "nebunii" în doi sau trei poate marca
triumful.
La iarbă verde, o zi de petrecere pentru toţi
din familie în care i se îngăduie să se manifeste gălăgios şi vesel poate marca
începutul unei noi ere!
Nu-i cere totul deodată. Copiii au dificultăţi dacă
trebuie să facă faţă mai multor cerinţe sau schimbări deodată.
Reguli de aur
Vindecarea de încăpăţânare include trei puncte pe i. Să spunem că puştiul
sau puştoaica se încăpăţânează să se joace cu cuţitul
sau cu butoanele de la computer:
-
ia-i din mână cuţitul
sau ia copilul din camera cu computerul şi
-
înlocuieşte cuţitul cu
un corn, o sabie din plastic sau înlocuieşte computerul cu jucăria cu butoane muzicale şi
-
îndreaptă-i atenţia de
la cuţit la "cornul lunii" ca un leagăn pentru îngeri, la lupta unui erou din basm cu zmeii sau la muzica diferită a butoanelor cu
care sunt treziţi piticii Albei ca Zăpada!
Lecuirea
încăpăţânării se face nu prin NU, ci prin stârnirea imaginaţiei şi jocului.
Bibliografie :
1. Paul Popescu Neveanu, Manual de psihologie, Ed. Didactică,
Bucureşti,1993
2. Mihaela Minulescu, Psihologia copilului mic, Ed.Psyche, Bucureşti, 2007
3. Repere teoretice şi implicaţii practice în consilierea psihologică şi
educaţională, volum cu lucrările conferinţei de nivel naţional cu
participarea internaţională, coordonator ştiinţific, prof. univ. dr. Anca
Dragu, Constanţa, iunie 2010
4. Implicare şi responsabilitate în
activitateade consiliere psihologică şi educaţională, prof. univ. dr. Anca Dragu, Conferinţa Naţională a
psihologilor şcolari, Ed. Crizon, iunie 2012
5. Maurice J. Elias, Steven E.
Tobias, Brian S. Friedlander, cu o prefaţă de Daniel Goleman,
Inteligenţa Emoţională în educaţia copiilor,
Ed.Curtea Veche, Bucureşti, 2002
