Profesor consilier şcolar
Nicoleta Paraschiv
Cabinetul de Asistenţă
Psihopedagogică al Şcolii Gimnaziale ,,Alexandru Ciucurencu” Tulcea
Educaţia
raţional emotivă şi comportamentală reprezintă un program de sănătate mentală
al cărui scop major este dezvoltarea la elevi a unor deprinderi de gândire
raţională şi abilitarea lor în utilizarea acestor deprinderi în viaţa de zi cu
zi. Programele elaborate de Knaus (1974), Vernon (1989, 1998) şi Bernard (1987)
au fost utilizate în şcolile de pe întreg mapamondul şi şi-au dovedit eficienţa
(Hooper şi Layne, 1985; Trip, 2006; Bernard, 2008). Ellis, Vernon, Morris şi
Wolfe (2006) considerau că viitorul terapiei raţional emotive şi
comportamentale îl va constitui programele de prevenţie din mediul şcolar
(pentru elevi, pentru cadrele didactice sau chiar pentru părinţi). Toate au fost dezvoltate cu scopul
prevenirii comportamentelor dezadaptative la copii și adolescenți.
Comportamentul
dezadaptativ sau disruptiv reprezintă răspunsul indezirabil al elevului la o
varietate de contexte educaționale. El poate fi determinat fie de un mediu
insuficient de structurat, fie de un context nestimulant sau suprasolicitant
(Ouvry, 1987) sau de insuficienta diversificare a repertoriului abilităților
sociale ale elevului. (Psihologie educațională și elemente de psihologia
dezvoltării - lector. Dr. Viorel Mih)
Zarkowska
și Clements (1997) descriu două criterii generale pe baza cărora se poate
decide dacă un comportament este dezadaptativ:
a) Comportamentul
persoanei este contrar normelor sociale;
b) Comportamentul
cauzează un stres semnificativ celor care interacționează cu acea persoană.
Articolul
de față își propune să analizeze din perspectivă rațional – emotivă
comportamentele dezadaptative și oferă o metodă (povestea) care, utilizată în
consilierea individuală sau de grup, are potențialul de a preveni
comportamentele dezadaptative la școlarii mici. Pe baza acestei povești, în
scenariul didactic se pot introduce activități și dezbateri cu valențe
educative deosebite, care țin de măiestria și talentul pedagogic al
consilierului școlar.
Abordările
comportamentale au la bază conceptele şi tezele orientării behavioriste (comportamentale)
– J.B.Watson de la începutul sec. XX. Au apărut ca reacţie la abordările
psihodinamice care puneau accentul pe forţele de natură inconştientă ale
psihicului uman. În cadrul acesteia, abordarea raţional-emotivă dezvoltă ideea
că rolul consilierii şi al psihoterapiei este de a localiza convingerile
iraţionale cu scopul de a le confrunta şi apoi de a le înlocui cu convingeri
raţionale. La începutul anilor 50, când teoriile freudiene îşi
găseau destul de mulţi adepţi printre terapeuţi, psihologii Albert Ellis şi
Robert A. Harper, au avut curajul să
lupte împotriva curentului, afirmând că evenimentele neplăcute ale copilăriei
nu sunt sursa tuturor angoaselor adulţilor, așa cum susţineau practicanţii
psihanalizei. Ei au plecat de la convingerea că sursa majorităţii problemelor şi
a comportamentelor inadecvate ale oamenilor vine din interiorul acestora, din
propriile lor credințe iraţionale, care pot fi modificate asemenea unor
algoritmi computerizaţi. În acest fel s-a născut terapia raţional-emotivă
comportamentală (REBT), care se bazează pe premisa că ori de câte ori apar
manifestări comportamentale dezadaptative, nu
evenimentele care au loc în viaţa noastră sunt cauza, ci cognițiile, convingerile pe care
le avem, care ne determină să simțim emoții negative disfuncționale: depresie,
anxietate, furie, vinovăție,rușine, vinovăție, etc.
Convingerea conform căreia credințele, cognițiile noastre
sunt cele care ne creează emoțiile disfuncționale a fost anticipată de către
Epictet aproximativ 2.000 de ani în urmă: "Oamenii nu sunt deranjați de evenimente,
ci datorită opiniilor pe care le au despre ele, datorită interpretărilor pe
care le acordă evenimentelor cu care se confruntă. "
Așadar, premisa de bază a terapiei REBT se referă la
concepția conform căreia realitatea socială nu este un dat în sine, ceva
preexistent, ci este o realitate construită de fiecare dintre noi, prin
intermediul reprezentărilor pe care ni le constituim despre evenimentele și
situațiile cu care ne confruntăm. Peter Berger și Thomas Luckmann demonstrează
în lucrarea ”Construirea socială a realității” ideea că realitatea se
construiește social, în cadrul societății.
MODELUL ABC
|
|
||
|
Evenimentul activator
|
Convingerile despre acel
eveniment
|
Consecinţele emoţionale
sau comportamentale
|
Modelul
ABC constituie fundamentul
practicării REBT. În acest model, A-ul
reprezintă evenimentul activator. B-ul reprezintă convingerile persoanei. Acestea sunt cogniţii evaluative sau
reprezentări personale ale realităţii, care pot fi rigide sau flexibile. Atunci
când convingerile sunt rigide, ele sunt numite credinţe iraţionale şi se exprimă sub forma lui „trebuie cu
necesitate”, „este obligatoriu”, „este absolut necesar” etc. Atunci când oamenii
pornesc de la premise rigide tind ca, în baza acestora, să tragă şi concluzii
iraţionale. Aceste concluzii iraţionale se prezintă sub mai multe forme (Ghid
practic de terapie rațional – emotivă și comportamentală, Windy Dryden, Raymond
DiGiuseppe):
1.
Gândirea
catastrofică:
Evenimentul este evaluat ca fiind mai mult de 100% negativ, mai rău decât ar
trebui cu necesitate să fie.
2.
Intoleranţa
la frustrare:
Oamenii vor aprecia că nu se pot imagina suportând anumite situaţii sau trăind
vreun sentiment de mulţumire dacă ceea ce ei cred că nu trebuie să se întâmple
se întâmplă cu adevărat.
3.
Evaluarea
globală negativă: Oamenii vor avea o atitudine extrem de critică la
adresa propriei persoane, a celorlalţi şi/sau a condiţiilor de viaţă.
4.
Gândirea
„întotdeauna sau niciodată”: Se vor adopta atitudini absolutiste
(ex. vor considera că vor avea întotdeauna
eşecuri sau nu vor fi niciodată
aprobaţi de persoanele semnificative).
În cadrul modelului ABC, C-ul
reprezintă consecinţele emoţionale şi
comportamentale ale credinţelor pe care clientul le are despre A.
C-urile care derivă din
credinţe iraţionale, rigide despre evenimentele
negative (A) vor fi inadecvate şi se vor numi consecinţe negative disfuncţionale, iar C-urile care derivă din credinţe raţionale, flexibile despre A-uri negative vor fi adecvate şi se vor
numi consecinţe negative funcţionale
(Crawford & Ellis, 1989).
Emoţiile negative disfuncţionale se numesc astfel pentru unul sau mai multe
din următoarele motive:
1. Conduc la experienţierea durerii şi
disconfortului psihic.
2. Motivează persoana să recurgă la
comportamente contrare propriilor interese.
3. Împiedică persoana să se angajeze în
comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri.
Anxietatea,
deprimarea, furia, vinovăția, gelozia sunt emoții negative disfuncționale
generate, conform modelului ABC, de credințele noastre iraționale. De aceea, terapia
REBT se centrează pe schimbarea credințelor iraționale în cele raționale. REBT
constituie o abordare structurată a demersului de rezolvare a problemelor
emoţionale, în care terapeutul adoptă o atitudine activ-directivă pentru a-şi
ajuta clienţii să îşi rezolve dificultăţile. Această formă de terapie este în
esenţă multimodală, adică terapeutul foloseşte şi îşi încurajează clienţii să
folosească o gamă variată de tehnici cognitive, imagistice, comportamentale şi
emoţionale pentru a facilita schimbarea terapeutică. Terapeuţii REBT consideră
că mare parte din schimbarea care are loc este obţinută de clienţi în viaţa de
zi cu zi, şi mai puţin în cadrul şedinţelor de psihoterapie. Prin urmare,
aceştia prescriu de regulă clienţilor lor „sarcini pentru acasă”, concepute
individual pentru a-i ajuta să pună în practică cele învăţate pe parcursul
şedinţelor de psihoterapie.
Plecând
de la această idee, a fost gândită educaţia raţional emotivă şi
comportamentală, ca o extensie a terapiei raţional emotive şi comportamentale,
terapia însăşi fiind un proces educativ. Knaus (2004) vorbeşte despre educaţia
raţional emotivă şi comportamentală ca despre un program de intervenţie
psihologică pozitiv şi preventiv. Acest tip de educație are la bază asumpţia
conform căreia este posibil şi dezirabil să-i învăţăm pe copii cum să se ajute
pentru a face faţă vieţii cât mai eficient (Vernon, 2004). Prin intermediul
acestui program copiii asimilează deprinderi necesare prevenirii tulburărilor
emoţionale, mai specific deprinderi de gândire raţională şi o concepţie
sănătoasă despre sine şi alţii. Educaţia raţional emotivă şi comportamentală nu
vizează patologia, ci este un program pozitiv de sănătate mentală (Knaus,
1974).
În privința
comportamentelor dezadaptative pe care le putem întâlni la copii (violență,
inactivitate, evitarea oamenilor și a sarcinilor de lucru), trebuie să avem în
vedere, conform modelului ABC, gândurile (cognițiile) iraționale care le
generează. Consider că schimbarea lor în gânduri raționale este mai facilă la
vârste mici deoarece intervine înaintea formării unor scheme de gândire rigide,
inflexibile și mai greu de corectat.
Problemele
frecvente care pot să intervină în relaţiile unui copil cu semenii, prin
raportare la modelul ABC, în termenii cogniţiilor iraţionale caracteristice,
sunt următoarele (Ellis şi Bernard, 2007):
Evenimentele activatoare (A):
respingere socială, tachinare, a nu avea parteneri de joacă, a nu fi invitat la
o petrecere, pierderea prietenului.
Cogniţiile (B) sub
forma:
-
Inferenţelor (concluzii, predicţii): „Toată lumea este împotriva mea”, „Toată lumea
mă tachinează, nimeni nu mă place”, „Nu voi avea prieteni niciodată”, „Nu pot
fi fericit fără dragostea ei/lui”.
- Absolutizărilor (ar trebui, trebuie, este
imperativ, este nevoie absolută): „Am nevoie ca oamenii să mă placă şi să mă
aprobe”.
-
Evaluărilor: „Este groaznic să fii criticat, să se râdă de tine sau să fii
singur”, „Nu pot suporta acest lucru”, „Acest lucru arată că sunt o persoană
fără speranţă”.
Consecinţe
(emoţionale, comportamentale) (C): deprimare, plâns, perioade de
inactivitate, evitarea oamenilor şi a sarcinilor, oboseală, iritabilitate.
În
proiectarea unei activități integrate educației rațional emotive și
comportamentale, trebuie să plecăm de la sublinierea conceptelor cheie ale
acestui tip de educaţie (Vernon, 1990): acceptare de sine vs. stimă de sine,
cogniţiile raţionale şi iraţionale, emoţiile şi comportamentele. Atmosfera din
cadrul activităţilor de educaţie raţional emotivă şi comprtamentală este una de
acceptare, în care elevii sunt încurajaţi să experimenteze gândirea critică,
idei noi şi să utilizeze tehnicile de rezolvare a problemelor personale sau
comportamente noi. Ellis a promovat ideea acceptării necondiţionate. Cu toate
că profesorul sau consilierul pot fi toleranţi, Ellis crede că elevii nu au
nevoie să primească din partea celorlalţi ceea îşi pot oferi singuri,
capacitatea de a se accepta necondiţionat (Knaus, 2006).
Metodele
didactice folosite de către autorii programelor de educaţie raţional emotivă
comportamentală ar fi: lectura, jocul de rol, înregistrări audio-vizuale,
discuţii pe grupuri mici. Knaus (2006) susţine că o secvenţă de educaţie
raţional emotivă cuprinde activităţi ce abordează teme precum: examinarea
naturii emoţiilor, explorarea surselor emoţiilor şi măsurarea intensităţii
emoţiilor, legătura dintre situaţii, gânduri, emoţii şi comportamente,
recunoaşterea şi disputarea evaluării globale a propriei persoane, construirea
unui concept de sine puternic, înţelegerea funcţiei învăţării şi a greşelilor,
separarea asumpţiilor de opinii şi fapte, cerinţele absolutiste şi
catastrofarea. Pot fi abordate şi teme speciale precum: responsabilitatea,
rolurile şi regulile, perspectiva asupra lucrurilor, etichetarea,
discriminarea, toleranţa diferenţelor, etc.
Integrat
educației rațional emotive comportamentale, cu scopul prevenirii și corectării comportamentelor dezadaptative la școlarii
mici, am gândit o activitate prin care aduc în prim planul discuțiilor
anxietatea de performanță, des întâlnită la această vârstă. Activitatea
are ca punct de plecare lectura, povestea referindu-se la emoțiile asociate anxietății de performanță, deprimarea și furia, care
determină ca și comportamente dezadaptative: agresivitatea, autoizolarea,
evitarea sarcinilor de lucru.
În povestea ”Ghiozdanul cu rechizite”, construită
plecând de la modelul ABC, vocea iraționalității este întruchipată de cele 3
personaje (Cartea, Caietul și Ghiozdanul), iar gândurile iraționale reușesc
să-l conducă pe Albert, școlarul de clasa I, la deznădejde, deprimare și
abandon. În povestea mea, două momente se desprind cu claritate – momentul
panicii din timpul dictării și momentul deprimării și al dezamăgirii, trăit
acasă de copil. Dar iată că soluția salvatoare vine în poveste de la Stilou,
personaj mic, dar puternic, care oferă școlarului mic soluția pentru emoțiile
sale negative disfuncționale prin
acceptarea necondiționată a propriei persoane.
Poveste
GHIOZDANUL
CU RECHIZITE
Este luna martie, prima lună a
primăverii, în care totul renaște. Este
miercuri dimineață și Albert, elev în clasa I, se îndreaptă agale spre școală. Merge încet, cu capul în
jos, își târâie lent picioarele, de parcă ar vrea să se întoarcă acasă. A venit
cu drag în septembrie la școală și dornic să învețe cât mai multe lucruri noi:
să scrie, să citească și să socotească. Parcă ieri zburda în curtea școlii,
vesel și jucăuș, împreună cu ceilalți colegi de clasă, toți bucuroși că s-au
cunoscut și că se vor juca de acum încolo împreună. A fost așa de frumos…. Ce
mult îi plăcea să vină pe drumul spre școală cu colegii de clasă, sporovăind
despre jocuri și jucării….
Dar astăzi, totul e schimbat.
Parcă nu-l mai atrage nimic la curtea școlii, acolo unde se juca atât de frumos
încât nici nu știa când s-a terminat recreația. Astăzi vine încet și trist spre
școală și oftează amintindu-și cât de greu va fi iar aici. Când intră în școală
îl cuprinde panica.
Este 10 și începe ora de scriere. Doamna
învățătoare anunță cu solemnitate: ”Astăzi veți da o dictare! Pregătiți-vă de
scris!” Atunci, Albert începe să
transpire abundent, deși în același timp simte fiori reci de gheață pe spate.
Doamna începe să dicteze textul, iar el se străduiește conștiincios să audă și
să scrie ceea ce se dictează. Se grăbește, dar pierde firul textului și la
finalul dictării aude vocea doamnei: ”Albert este iar ultimul din clasă. Nu a
terminat de scris tot textul”. Atunci simte cum toți ochii ageri ai colegilor,
pe care odată îi simțea prietenoși, sunt ațintiți asupra lui și-i trimit săgeți
de foc. În acel moment aruncă furios caietul de dictare sub bancă, trântește
stiloul și lacrimile îi curg șiroaie din ochișori. Iar îi va auzi pe colegi:
”Albert –leneșul clasei”. S-a săturat și nu mai suportă.
Vine pauza și toți pleacă să se
joace în curtea școlii. Albert îl împinge violent pe Denis, colegul care
încearcă să-l ia cu el la joacă, și rămâne în bancă. În liniștea care s-a
așternut în clasă, Albert parcă aude un glăscior:
”Niciodată
nu vei reuși
Să
scrii rapid ca alți copii.
Tu
veșnic vei rămâne-n urmă
Ca
ultima oaie din turmă.”
Albert, ciulind urechile, își
dădu seama că glasul era al Caietului de dictare, pătat de lacrimile care i-au
curs șiroaie. Dar până să se dezmeticească de ce vorbește Caietul, iată că un
glas mai clar și mai răspicat îi sună clar în urechi:
”Nu
mai suporți să mergi la școală
Așa,
mereu cu mintea goală.
Toți
trebuie să te iubească
Și
niciodată să nu te ocolească.”
Era Cartea lui de limba română
din care se străduise de atâtea ori să citească, dar niciodată nu o mai auzise
glăsuind.
Când clopoțelul vestea deja
finalul recreației, o voce tunătoare, acoperi clinchetul fin și Albert auzi
dinspre Ghiozdan:
”Să
scrii încet e groaznic și teribil,
Nu
există ceva mai oribil.
Gândește
bine: în continuare ce mai ai a face
Când
ești leneș și nimic la școală nu-ți place?”
Colegii se întorceau deja
gălăgioși și fericiți în clasă. Se terminase recreația, jucaseră fotbal pe teren și povesteau înflăcărați despre
golurile date echipei adverse. Albert îi privea cu ochii înlăcrimați: nu se vor
mai juca niciodată împreună. Doar l-au avertizat acum și Caietul, Cartea și
Ghiozdanul. Nu mai exista nici o speranță de a mai juca vreodată fotbal cu
dragii lui prieteni în curtea școlii. Ora de abilități practice trecu repede,
dar Albert nu se putea concentra la mărțișorul pe care se străduiau să-l
confecționeze mamei de 8 Martie. Îi răsunau mereu în urechi vorbele grele ale
rechizitelor lui.
La finalul programului de școală,
la ora 12, Albert se îndreptă agale spre casă singur, refuzând compania
oricărui coleg care se oferise să-i țină de urât până acasă. Era singur și se
gândea la furia cu care l-a împins azi pe Denis în clasă și pentru care primise
observație de la doamna învățătoare. Și sigur mâine va fi la fel de groaznic la
școală.
Acasă mâncă în liniște, obosit și
dezamăgit. Apoi, fără să se odihnească deloc, se așeză conștiincios la biroul
de lucru să-și pregătească temele pentru mâine. Matematica nu-i ridica nici o
problemă, așa că începu să rezolve exercițiile și problemele date. Așa de
simple îi păreau… Dacă ar fi așa și la dictare….. ”dar nu, nu va fi niciodată
ușor la dictare”, gândi Albert și se îngrozi amintindu-și ora de scriere. Luă
ușor din Ghiozdanul său vorbitor Caietul și Cartea de limba română. Le puse cu
mare grijă pe masă, căutând ca nu cumva să le mai audă vorbind vreodată. Nu
i-au plăcut deloc vorbele lor grele. Dar ca un semn, Cartea, Caietul și
Ghiozdanul începură să se întreacă în a-și spune fiecare rolul, pe care Albert
deja le auzise de la școală. Era așa o zarvă în camera lui, că-și puse mâinile
la urechi să nu le mai audă. Ele trăncăneau întruna.
N-ar vrea să le mai audă vorbind, dar ele erau
3 și el doar unul singur. ”Dacă aș avea și eu un prieten care să mă ajute să nu
le mai aud….”, gândi Albert, pregătit cu stiloul în mână pentru a scrie lecția
la limba română.
În acel moment, mâna sa dreaptă
în care ținea Stiloul se încălzi puternic și auzi dinspre obiectul mic pe
care-l strângea hotărât o voce clară și răsunătoare:
”Nu
trebuie să scrii rapid
Și
te voi ajuta, deși sunt mic, dar solid.
Poți
să suporți multe pe lume,
Iar
în loc să te înfurii, fă mai bine niște glume.
E
bine să scrii frumos,
Corect,
repede și bucuros.
Și
de nu vei reuși o dată,
Poți
să-ncerci și altădată.
Doamna
te va lăuda
Și
copiii-ți vor cânta
Când
tu vei înțelege și ai să crezi
Că
ești unic și mult valorezi.
Nu
scrii rapid, dar nu greșești deloc,
Nu
te grăbești, dar înțelegi pe loc.
Tu
poți s-ajungi iute departe,
Că ești isteț și un copil aparte”.
Tare frumos îi vorbi Stiloul lui
năzdrăvan și brusc se însenină, pentru că cele 3 rechizite vorbărețe, Cartea,
Caietul și Ghiozdanul, amuțiseră. Erau împroșcate cu multă cerneală și erau de
nerecunoscut. Iar mâna dreaptă înfierbântată a lui Albert aluneca atât de ușor pe caietul de limba
română, încât nici nu-și dădu seama că deja terminase de copiat textul din
manual. Ce frumos scrisese…
Era mândru de tema lui și abia
aștepta să-i arate mâine doamnei învățătoare, că poate-l va aprecia. Dacă nu,
poate colegii lui nu-l vor mai privi așa de fierbinte cu ochișorii lor… și dacă
nu, sigur va merge cu Denis și vor juca împreună fotbal în curtea școlii. Oh,
da, de când visează la clipa asta…
Mama îl găsi seara pe Albert
adomit cu capul pe birou, cu mânuța strângând tare Stiloul, iar zâmbetul de pe
fața lui trăda o mare mulțumire.
Plecând
de la această poveste, consilierul școlar are posibilitatea de a iniția
activități și discuții dirijate cu elevii, prin care, conform modelului ABC, să
pună în evidență gândurile iraționale ale personajului poveștii, în contrast cu
cele raționale, dar și să identifice reacțiile emoționale și comportamentale
generate de fiecare dintre acestea. Discuțiile vor fi adaptate
caracteristicilor de vârstă și individuale ale grupului - țintă și vor viza
formarea competențelor socio-emoționale ale copiilor.
În concluzie, conform modelului ABC, pentru a obține schimbarea
comportamentală este necesară o restructurare cognitivă, care
presupune înlocuirea sistemului de cogniții iraționale cu un sistem mai rațional,
adaptativ. În lucrarea sa “A Guide to Rational Living”, Albert Ellis ne oferă
următoarele sfaturi pentru o viață rațională și fericită (Daniel David – Tratat
de psihoterapii):
”1. Urmează „decalogul raţionalităţii" şi evită „decalogul iraţionalităţii".
2. Asimilează „nucleul sănătăţii" şi renunţă la „nucleul
nebuniei".
3. Să doreşti şi să faci tot ceea ce depinde de tine pentru ca lucrurile să
se întâmple aşa cum vrei tu, dar în acelaşi timp să ţii minte că nu scrie
nicăieri că lucrurile trebuie cu necesitate să se întâmple aşa cum vrei tu.
4. Nu uita că ar fi de dorit ca toţi ceilalţi să te trateze corect, dar
asta nu înseamnă că şi trebuie cu necesitate să o facă.
5. Nu uita că ar fi de dorit să reuşeşti în tot ceea ce faci, dar asta nu
înseamnă că şi trebuie cu necesitate să reuşeşti.
6. Nu uita că ar fi de dorit ca viaţa să fie uşoară şi dreaptă, dar asta nu
înseamnă că şi trebuie cu necesitate să fie aşa.
7. Nu uita că dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit, asta nu
înseamnă că eşti fără valoare ca om, ci doar că ai avut un comportament mai
puţin performant, care, probabil, poate fi îmbunătăţit.
8. Nu uita că dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit, asta nu
înseamnă că este o catastrofă (cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla), ci
este doar un lucru neplăcut (poate chiar extrem de neplăcut), fără ca asta să
însemne totuşi că este cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla şi că nu te
mai poţi bucura de viaţă.
9. Nu uita că dacă lucrurile nu se
întâmplă aşa cum ţi-ai dorit, poţi tolera asta şi poţi merge mai departe
bucurându-te de viaţă, deşi este mai greu la început.
10. Nu uita că este plăcut să ai aprobarea şi dragostea celorlalţi şi fă
tot ceea ce este omeneşte posibil să le obţii, dar aminteşte-ţi că şi fără ele
te poţi accepta ca fiinţă umană care are dreptul să se bucure de viaţă.
11. Nu uita că este de preferat să faci lucrurile perfect, dar este
omeneşte să greşeşti.
12. Nu uita că oamenii reacţionează aşa cum doresc ei, nu cum doreşti tu,
şi aminteşte-ţi că şi ei, ca şi tine, nu sunt perfecţi.” (Daniel David, ”Tratat
de psihoterapii cognitive și comportamentale”)
Bibliografie:
·
Albert
Ellis, Robert A. Harper, ”Ghid pentru o viaţă raţională”, Editura RTS,
Cluj-Napoca, 1997
·
Daniel David, ”Tratat
de psihoterapii cognitive și comportamentale”, Editura Polirom, Iași, 2006;
·
Windy Dryden, Raymond DiGiuseppe, ”Ghid
practic de terapie raţional - emotivă şi
comportamentală”
