Prof.consilier școlar
Ileana Nepotu
Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică
al Grădiniței cu Program Prelungit “Dumbrava Minunată” Tulcea
n ADHD înseamnă Tulburare hiperactivă cu deficit de atenţie şi este una dintre
cele mai frecvente afecţiuni comportamentale ale copilului şi adolescentului.
ADHD se caracterizează printr-un set de comportamente sau simptome principale:
n DEFICIT DE ATENŢIE – dificultăţi în a-şi menţine
atenţia şi concentrarea; nu pare a asculta când i se vorbeşte; face greşeli din
neatenţie; i se pare dificil să-şi organizeze sau să-şi ducă sarcinile la bun
sfârşit; evită efortul mintal susţinut; pierde lucruri cu uşurinţă.
n HIPERACTIVITATE- neastâmpăr; are dificultăţi în a
se juca în mod liniştit; îi este greu să stea liniştit la locul său; se
comportă de parcă ar avea motor; vorbeşte excesiv; aleargă agitat şi în
mod nepotrivit.
n IMPULSIVITATE- îşi aşteaptă cu greu rândul; îşi
întrerupe frecvent interlocutorul, dând răspunsuri înainte ca întrebarea să fie încheiată;
nu respectă
instrucţiunile.
Cât de frecventă este
ADHD?
n Se consideră că ADHD afectează aproximativ 5% dintre copii de vârstă preşcolară/şcolară.
n ADHD afectează băieţii şi fetele în mod diferit.
n S-a constatat o incidenţă mai mare a ADHD la băieţi.
n Hiperactivitatea şi impulsivitatea sunt mai
frecvente la băieţi, în timp ce deficitul de atenţie apare mai frecvent la
fete. Deficitul de atenţie este mai puţin evident decât hiperactivitatea şi
impulsivitatea, de aceea ADHD poate fi puţin diagnosticată la fete.
Ce alte afecţiuni pot
apărea în paralel cu ADHD?
n Copiii cu ADHD, în special copiii mai mari, suferă adesea de una sau mai multe afecţiuni asociate,
denumite comorbidităţi.
Acestea pot ingreuna diagnosticul de ADHD. De asemenea, multe dintre simptomele
ADHD pot fi totodată simptome ale altor boli. Pentru copiii cu
ADHD, comorbidităţile sunt mai curând
o regulă decât o excepţie, iar aceste probleme necesită ajutor.
n Afecţiunile frecvent asociate cu ADHD sunt
tulburare opoziţională sfidătoare, tulburare de conduită, depresie, sindrom
Tourette, anxietate, inabilităţi legate de învaţare, dificultăţi de limbaj sau
auz şi dislexie.
Cum se simte un copil
cu ADHD?
n ADHD este o tulburare neurobiologică, ce poate
face ca viaţa să fie confuză, frustrantă şi neplăcută pentru copilul afectat de
aceasta. Sunetele şi imaginile se schimbă într-o mişcare continuă, distragerea,
fuga de idei şi plictiseala fiind comune. Din acest motiv persoana respectivă
îşi creează şi menţine cu greu prieteniile, fapt care îi generează un sentiment
de izolare şi de subapreciere.
Întrebările unui copil
cu ADHD:
n “De ce sunt diferit?”
n
“Vreau
foarte mult să îmi fac prieteni, însă
ei nu vor să se joace cu mine.”
n
“Profesorul/educatoarea se supără adesea pe mine
când mă ridic de la locul meu.”
n
“Unii copii par a fi capabili să termine ce au de
făcut în jumătate din timpul care îmi trebuie mie.”
Perspectiva unui
părinte de a trăi cu un copil cu ADHD
n Copiii cu ADHD pot fi amuzanţi, creativi şi
iubitori. Însă hiperactivitatea, toanele şi o aparentă inabilitate de a asculta
în mod adecvat sau de a urma instrucţiunile îi poate face pe părinţi să se
simtă epuizaţi, neputincioşi şi la capătul puterilor. Metodele uzuale de
disciplină, cum sunt argumentele raţionale sau mustrarea, pot părea inutile, în
timp ce nemulţumirea profesorilor şi rezultatele preşcolare/ şcolare slabe
creează şi mai multă îngrijorare.
Cum se simte fratele
sau sora unui copil cu ADHD ?
n A avea un frate sau o soră cu ADHD poate fi un
lucru dificil.
n Comportamentul unui copil cu ADHD poate părea
întâmplător sau ciudat, comunicarea poate fi dificilă între fraţi şi pot avea
loc agresiuni, atât verbale cât şi fizice.
Care este impactul
ADHD netratată asupra vieţii copilului ?
Daca ADHD nu este identificată şi tratată în mod adecvat, copiii pot fi la
risc crescut de:
•Subapreciere (lipsa încrederii in sine)
•Performanţe preşcolare/ şcolare diminuate
•Depresie
•Probleme din punct de vedere al stabilirii prieteniilor şi relaţiilor interumane.
ADHD poate fi tratată
cu succes ?
Tratamentele disponibile pot imbunătăţi radical viaţa socială, preşcolară/
şcolară şi familială a copilului cu această afecţiune.
Experţii sunt de acord că terapia
combinată incluzând tratamentul farmacologic specific şi terapia
comportamentală reprezintă cea mai bună opţiune pentru a obţine rezultate
optime în ADHD, corelată cu nevoile individuale ale fiecărui copil.
Progresul terapeutic
al copilului
n
Monitorizarea
evoluţiei copilului este extrem de importantă.
n
Pentru a vă
ajuta copilul să beneficieze cât mai mult de pe urma terapiei, vă recomandăm să
păstraţi o evidenţă a evoluţiei comportamentului său, acasă, la grădiniţă, la
şcoala în primele săptămâni de la începerea acestuia.
n Dacă privim relaţia dintre copilul cu ADHD şi
educatorul său ca pe o relaţie unică dintre ucenic şi maestru, înţelegem
căutările permanente ale celui din urmă şi dorinţa de a se adapta nevoilor
celui pe care îl sprijină, îl educă.
Bibliografie
n
Naţional Institut for Clinical Excellance (NICE)
Technology Appraisal Guidance- No. 13. Guidance on the Use of Methyphenidate
(Ritalin, Equasym) for Attention Deficit/Hyperactivity Disorder (ADHD) in Childhood.
October 2000
n
American
Academy of Family Physicians. ADHD in children.
n Conferinţa
Internaţională Evidence Based Assessment And Intervention in Autism And
Comorbid Disorders Cluj- Napoca, 12-14
noiembrie 2009
n Anca Dobrean-Tulburare de atenţie şi
hiperactivitate la copii, Cluj-Napoca:Casa Cărţii de Ştiinţă,2009
